Mai multe piese de la VEROSIMILE
Versuri și traducere
Original
Portami a guardare il cielo piangerà, il sole esploderà, la terra in cenere.
Vorrei andarmene da qualche parte, tipo su Marte, per non vedere mai suoi occhi invece color martire. Noia che ho negli occhi cosa fai? Non so dove mi porta.
Vorrei parlarti dalla bocca escono solo pugni.
I punti sopra il petto li ho contati proprio tutti.
Tu non mi vedi già nei punti, li hai bruciati tutti, buttati giù nel fosso, sono semi senza frutti.
Tu mi fai venire voglia di urlare, ma in fondo sai che non sei niente di speciale. Solo che ho la noia negli occhi cosa fai?
Non so dove mi porta, dove vai? Nuvola d'adescà, con chi sei?
Lascio la porta aperta.
Sai anche cosa fai, non so dove mi porti, dove vai.
Fai la forte solo quando nella stanza c'è lo spazio e navigando parti via tutto di scatto, lentamente lecchi via le tue ferite dalla pelle.
Non ti sopporto, va bene, te lo confesso.
Dopo tutto questo tempo io non mi diverto, non mi interessa, non ho voglia. Io non ho voglia di aspettare come passa se non mi passa.
Portami a guardare il cielo piangerà, il sole esploderà, la terra in cenere.
Vorrei andarmene da qualche parte, tipo su Marte, per non vedere mai suoi occhi invece color martire. Noia che ho negli occhi cosa fai? Non so dove mi porta.
Tu mi fai venire voglia di urlare, ma in fondo sai che non sei niente di speciale.
Solo che. . .
Tu mi fai venire voglia di urlare, ma in fondo sai che non sei niente di speciale.
Solo che ho la noia negli occhi cosa fai? Non so dove mi porta, dove vai?
Nuvola d'adescà, con chi sei? Lascio la porta aperta.
Traducere în română
Du-mă să privesc cerul va plânge, soarele va exploda, pământul în cenuşă.
Mi-ar plăcea să merg undeva, ca pe Marte, să nu-i văd niciodată ochii de culoarea martirului. Plictiseala in ochii mei, ce faci? Nu știu unde mă duce.
Aș vrea să vorbesc cu tine, doar pumnii ies din gură.
De fapt, am numărat toate punctele deasupra pieptului.
Nu mă vezi deja în puncte, le-ai ars pe toate, le-ai aruncat în șanț, sunt semințe fără fructe.
Mă faci să țip, dar în adâncul sufletului știi că nu ești nimic special. Doar că am plictiseală în ochi, ce faci?
Nu știu unde mă duce, unde mergi? Nor de momeală, cu cine ești?
las usa deschisa.
Știi și tu ce faci, nu știu unde mă duci, unde mergi.
Acționezi puternic doar când există spațiu în cameră și, pe măsură ce pleci, pleci repede, lingându-ți încet rănile de pe piele.
Nu te suport, bine, ți-o mărturisesc.
După tot acest timp nu mă distrez, nu-mi pasă, nu vreau. Nu vreau să aștept să treacă dacă nu trece.
Du-mă să privesc cerul va plânge, soarele va exploda, pământul în cenuşă.
Mi-ar plăcea să merg undeva, ca pe Marte, să nu-i văd niciodată ochii de culoarea martirului. Plictiseala in ochii mei, ce faci? Nu știu unde mă duce.
Mă faci să țip, dar în adâncul sufletului știi că nu ești nimic special.
Doar atât. . .
Mă faci să țip, dar în adâncul sufletului știi că nu ești nimic special.
Doar că am plictiseală în ochi, ce faci? Nu știu unde mă duce, unde mergi?
Nor de momeală, cu cine ești? las usa deschisa.