Mai multe piese de la cmqmartina
Descriere
Interpret asociat: SPX, cmqmartina
Interpret asociat, Producător: SPX
Interpret asociat: cmqmartina
Compozitor: Leonardo Lombardi
Compozitor, textier: Angelo Sabia
Compozitor: Alessandro Martini
Text: Martina Sironi
Versuri și traducere
Original
Senti come scivola dolcemente ogni mio sguardo sulla tua schiena.
Quante volte mi hanno detto che l'amore vince su tutto, anche l'attesa.
Ma io non imparo mai, vivo sempre ogni istante come fosse l'ultimo, che rimane ancora in un tempo che si estende all'infinito.
Trame invisibili avvolgono l'aria, in un legame che ci ruba l'anima.
Finché rimane la parte più animale di me, che nascondo sempre.
Piovono lacrime sopra la città, come la scena finale da cinema.
Finché rimane la parte più animale di me, che nascondo sempre solo per paura.
Guarda come cadono lentamente tutti i miei sbagli sulla tua schiena.
Quando poi mi chiami e mi dici: "Va bene", io ti dico: "Va bene", ma nessuno ci crede.
Non voglio più piangere da mattina a sera.
Ogni ricordo è un labirinto senza uscita, come una cassa che risuona all'infinito-to-to-to.
Trame invisibili avvolgono l'aria, in un legame che ci ruba l'anima.
Finché rimane la parte più animale di me, che ritorna sempre.
Piovono lacrime sopra la città, come la scena finale da cinema.
Finché rimane la parte più animale di me, che nascondo sempre.
Vivo l'attimo come l'ultimo che non tornerà prima che ci porti via.
Vivo l'attimo come l'ultimo che non tornerà prima che ci porti via.
Finché rimane la parte più animale di me, che ritorna sempre.
Piovono lacrime sopra la città, come la scena finale da cinema.
Finché rimane la parte più animale di me, che nascondo sempre solo per paura.
Traducere în română
Simte cum fiecare dintre privirile mele aluneca usor pe spatele tau.
De câte ori mi s-a spus că dragostea învinge totul, chiar și așteptarea.
Dar nu învăț niciodată, trăiesc mereu fiecare clipă de parcă ar fi ultima, care încă rămâne într-un timp care se extinde la infinit.
Texturile invizibile învăluie aerul, într-o legătură care ne fură sufletul.
Atâta timp cât rămâne cea mai animală parte din mine, pe care o ascund mereu.
Lacrimile plouă peste oraș, ca scena finală de la cinema.
Atâta timp cât rămâne cea mai animală parte din mine, pe care o ascund întotdeauna doar de frică.
Vezi cum toate greșelile mele cad încet pe spatele tău.
Apoi, când mă suni și îmi spui: „Este în regulă”, îți spun: „Este în regulă”, dar nimeni nu crede.
Nu mai vreau să plâng de dimineața până seara.
Fiecare amintire este un labirint fără ieșire, ca un difuzor care rezonează la nesfârșit-la-la-la.
Texturile invizibile învăluie aerul, într-o legătură care ne fură sufletul.
Atâta timp cât rămâne cea mai animală parte din mine, care se întoarce mereu.
Lacrimile plouă peste oraș, ca scena finală de la cinema.
Atâta timp cât rămâne cea mai animală parte din mine, pe care o ascund mereu.
Trăiesc momentul ca pe ultimul care nu se va întoarce înainte să ne ia.
Trăiesc momentul ca pe ultimul care nu se va întoarce înainte să ne ia.
Atâta timp cât rămâne cea mai animală parte din mine, care se întoarce mereu.
Lacrimile plouă peste oraș, ca scena finală de la cinema.
Atâta timp cât rămâne cea mai animală parte din mine, pe care o ascund întotdeauna doar de frică.