Mai multe piese de la Elena D'Elia
Versuri și traducere
Original
Una di queste sere, ti va se ci vediamo?
Ho un po' da raccontarti e un po' che non parliamo.
Io con le mani vuote, tu pieno di parole perse chissà dove, la faccia qui e sapone.
Mi fiderò di te, della tua pelle, del tuo calore, le domeniche abbracciati sopra il divano se fuori piove, del modo in cui mi guardi se piango di nascosto.
La tavola è vuota e no, non lo nascondo.
E vorrei dirti che sto male da morire anche se la mia anima tace.
Scusa se non so dirti che mi dispiace, ma non sono capace. Vuoi capirlo o no?
Vuoi capirlo che sono settimane che non riesco a dire il tuo nome, che se ci provo mi si spezza la voce.
Non passano le ore, non c'è più ossigeno, ossigeno, ossigeno.
Una di queste sere, ti va se ci perdiamo per le strade più nascoste, quelle che non conosciamo, anche quelle più sbagliate, quelle che non c'è ritorno, quelle che è la prima volta, che ti lasciano un ricordo indelebile, indelebile che è un segno. Non sai spegnere un incendio.
Siamo cenere, solo cenere e questo fuoco non si è spento.
Non lo vedi?
Siamo noi che abbiamo addosso solo il cuore e non so dirti che sto male da morire anche se la mia anima tace.
Scusa se non so dirti che mi dispiace, ma non sono capace. Vuoi capirlo o no?
Vuoi capirlo che sono settimane che non riesco a dire il tuo nome.
Non ti trovo dentro altre persone.
In questa confusione non c'è più ossigeno, ossigeno, ossigeno.
Oh-oh-oh-ah, non c'è più ossigeno, oh-oh-oh e sto male da morire anche se la mia anima tace.
Scusa se non so dirti che mi dispiace, ma non sono capace. Vuoi capirlo o no?
Vuoi capirlo che sono settimane che non riesco a dire il tuo nome.
Non ti trovo dentro altre persone.
In questa confusione non c'è più ossigeno, ossigeno, ossigeno
Traducere în română
Într-una din aceste seri, ai vrea să ne întâlnim?
Am ceva să vă spun și ceva despre care nu vorbim.
Eu cu mâinile goale, tu plin de cuvinte pierdute cine știe unde, fața ta aici și săpun.
Voi avea încredere în tine, în pielea ta, în căldura ta, îmbrățișându-te pe canapea duminica dacă afară plouă, în felul în care mă privești dacă plâng în secret.
Masa este goală și nu, nu o ascund.
Și aș vrea să vă spun că mă simt rău al naibii chiar dacă sufletul meu tace.
Îmi pare rău dacă nu pot să-ți spun că îmi pare rău, dar nu pot. Vrei să înțelegi sau nu?
Înțelegi că nu am reușit să-ți spun numele de săptămâni, că dacă încerc, vocea mi se rupe.
Orele nu trec, nu mai există oxigen, oxigen, oxigen.
Într-una din aceste seri, ai vrea să ne rătăcim pe străzile cele mai ascunse, pe cele pe care nu le cunoaștem, chiar și pe cele mai greșite, pe cele în care nu există întoarcere, pe cele care sunt prima dată, care îți lasă o amintire de neșters, una de neșters care este un semn. Nu știi să stingi focul.
Suntem cenuşă, doar cenuşă şi acest foc nu s-a stins.
Nu vezi?
Noi suntem cei care avem doar inima asupra noastră și nu vă pot spune că mi se face rău chiar dacă sufletul meu tace.
Îmi pare rău dacă nu pot să-ți spun că îmi pare rău, dar nu pot. Vrei să înțelegi sau nu?
Înțelegi, nu am reușit să-ți spun numele de săptămâni întregi.
Nu te găsesc în interiorul altor oameni.
În această confuzie nu mai există oxigen, oxigen, oxigen.
Oh-oh-oh-ah, nu mai e oxigen, oh-oh-oh și sunt bolnav de naiba chiar dacă sufletul meu tace.
Îmi pare rău dacă nu pot să-ți spun că îmi pare rău, dar nu pot. Vrei să înțelegi sau nu?
Înțelegi, nu am reușit să-ți spun numele de săptămâni întregi.
Nu te găsesc în interiorul altor oameni.
În această confuzie nu mai există oxigen, oxigen, oxigen