Descriere
Compozitor: Volodymyr Lobach
Liric: Damian Popielarski
Liric: Piotr Cartman
Versuri și traducere
Original
Całe życie czuję lęk. Chodzi za mną jak cień i niespodziewanie zabiera mi tlen.
Całe życie czuję lęk. Do głowy uderza krew, a ja czuję, jakby zbliżała się śmierć.
Ej, o! Lęk.
Lęk.
Głowa płata figle. Biję się z myślami. Nie wiem, czy wygram tą bitwę. Nie ucieknę nigdzie.
Czuję się jak w kinie. Skazany na sceny, których nigdy nie przewinę.
W nocy budzę się i krzyczę, bo koszmary są prawdziwe. Moje serce tyle przeszło.
Dziwię się, że jeszcze bije. Moja głowa to mój diler.
Daje, daje trefny towar i byłaby szczęśliwa, gdybym kiedyś przedawkował.
Mówię sobie oddychaj, przecież wszystko jest w porządku, ale weź przetłumacz płonącemu, że nie stoi w ogniu.
Od dzieciaka czuję, jakby mieszkał we mnie potwór i musiałem go oswoić, by kiedyś nie skoczyć z mostu.
Jedyne co mogę zrobić, to patrzeć mu prosto w oczy i poczekać, aż się zmęczy i zacznie na parę nocy. Jest moim wrogiem i najlepszym przyjacielem.
Chce uchronić mnie przed zagrożeniem, które nie istnieje.
Całe życie czuję lęk. Chodzi za mną jak cień i niespodziewanie zabiera mi tlen.
Całe życie czuję lęk.
Do głowy uderza krew, a ja czuję, jakby zbliżała się śmierć. Ej, o! Lęk.
Lęk.
Mylę słowa, jakby mi zrobili to mielono. Jak pytali o nazwisko, to mówiłem Deimos
Fobos. Jebać RODO. Czuję lęk.
Jego smród, jego wdzięk, ale w skali pojebania nie dorasta mi do pięt. Jestem dla niego zbyt silny i już sobie nie pozwolę.
Jest na moje polecenie także kurw, lej te Colę.
Tylko light, bo nie cierpię, kiedy ktoś mi wciska cukier. Naprostuję im skoliozy w ich moralnym kręgosłupie.
Nie ma dziś bata na pana. Moje życie to satyra, mimo że jestem podziurawiony jak plecy fakira.
Nigdy więcej nie będę się nikogo bał. Nie!
Zrobię tak, by to oni się zaczęli bać mnie. Koniec trybu fight or flight.
Została mi tylko walka i nie mam zamiaru skoczyć, no bo morda to nie szklanka.
Nie chowaj się przed niczym jak w pudle wybuch. Nie patrz się w oczy strachu, tylko je kurwa wydłub.
Całe życie czuję lęk. Chodzi za mną jak cień i niespodziewanie zabiera mi tlen.
Całe życie czuję lęk.
Do głowy uderza krew, a ja czuję, jakby zbliżała się śmierć. Ej, o! Lęk.
Lęk.
Traducere în română
Toată viața am simțit frică. Mă urmărește ca o umbră și îmi ia pe neașteptate oxigenul.
Toată viața am simțit frică. Sângele îmi curge în cap și simt că moartea se apropie.
Hei, oh! Arc.
Arc.
Capul joacă feste. Mă lupt cu gândurile mele. Nu știu dacă voi câștiga această bătălie. Nu voi fugi nicăieri.
Mă simt de parcă sunt la cinema. Condamnat la scene pe care nu le voi derula niciodată înapoi.
Noaptea mă trezesc și țip pentru că coșmarurile sunt reale. Inima mea a trecut prin atâtea.
Sunt surprins că încă bate. Capul meu este dealerul meu.
Ea dă, dă lucruri bune și ar fi fericită dacă am supradozat vreodată.
Îmi spun să respir, totul este în regulă, dar explică celui care arde că nu ia foc.
De când eram copil, m-am simțit ca și cum ar fi un monstru care trăiește în mine și a trebuit să-l îmblânzesc ca să nu sar într-o zi de pe un pod.
Tot ce pot face este să-l privesc drept în ochi și să aștept până când obosește și începe câteva nopți. El este dușmanul meu și cel mai bun prieten al meu.
Vrea să mă protejeze de o amenințare care nu există.
Toată viața am simțit frică. Mă urmărește ca o umbră și îmi ia pe neașteptate oxigenul.
Toată viața am simțit frică.
Sângele îmi curge în cap și simt că moartea se apropie. Hei, oh! Arc.
Arc.
Încurc cuvintele, de parcă m-ar fi pus la pământ. Când mi-au cerut numele, am spus Deimos
Fobos. La naiba cu GDPR. imi este frica.
Duhoarea lui, farmecul lui, dar pe scară de naibii, nu mă ajunge. Sunt prea puternic pentru el și nu-mi voi mai permite.
E și la ordinele mele, curvă, toarnă acea Cola.
Numai ușor, pentru că urăsc când cineva îmi împinge zahăr. Voi îndrepta scolioza din coloana lor morală.
Nu există bici pentru tine astăzi. Viața mea este o satira, deși sunt plin de găuri ca pe spatele unui fachir.
Nu o să-mi mai fie frică de nimeni. NU!
Îi voi face să se teamă de mine. Sfârșitul modului de luptă sau zbor.
Tot ce-mi mai rămâne este să lupt și nu am de gând să sar, pentru că o față nu este un pahar.
Nu te ascunde de nimic ca o explozie într-o cutie. Nu te uita în ochii fricii, ci doar scoate-le.
Toată viața am simțit frică. Mă urmărește ca o umbră și îmi ia pe neașteptate oxigenul.
Toată viața am simțit frică.
Sângele îmi curge în cap și simt că moartea se apropie. Hei, oh! Arc.
Arc.