Mai multe piese de la Şiir!
Descriere
Producator: Sefa Kaya
Liric: Cansu Türedi
Compozitor: Sefa Kaya
Versuri și traducere
Original
Eski fotoğraflara bakıp "Hava ne kötüymüş, nasıl atlattık kışı? " diyorsun.
O gri havalar hiç bitmeyecekmiş gibi gelmişti bir zamanlar. Hatırlıyorsun.
Hatırlıyorsun, "Unutmak istemiyorum, hatırlayarak iyileşmek istiyorum.
" dediğini.
Sonra bir sabah güneşli hava pencere olmuştu iç sıkıntına, biliyorsun. Bazı eksiklikler var.
Arada gardını düşürdün mü diye yokluyor.
Sen o eksiğin ne kaynaklı olduğuna bile emin değilsin.
Gardın çoktandır düşük. Sadece sen biliyorsun.
Birisi "Nasılsın? " diye sorana kadar iyisin.
Sorudan sonra uzun bir boşluğa dalış. Sana kalsa hibe edilmemeli hiçbir kelime.
Susmak da bu yüzden çok uzun. Neyse ki her şey genişliyor ve yenileniyor.
Bu sonsuz gibi gelen tekrara güvenin tam.
İşte biri ağlıyorsa süt kaynatmak gibi fikirler geçiyor aklından.
Dış dünyaya büyüyemiyorsun.
Önceleri tam bir umut var kaygısıyla sataşıyordun büyük laflar edenlere.
Şimdi hak veriyorsun yavaş yavaş. Keskin çizgilerin gidiyor yaş aldıkça.
Sağına yatıp sabah da aynı pozisyonda uyanıyorsan yıllarca, bir gün yatakta dönüp duruyorsun ve o bile aynı kalmıyor.
Çizgileri yok etmeyi öğreniyorsun bir gün. İyi ki öğrenmek ve yanılmak hiç bitmiyor.
Bir gün yabancısı oluyorsun en yakın olmak istediğine.
Başka bir gün yabancısı olduğunu başka biri olarak tanıyıp yeniden seviyorsun. Sevmek hiç bitmiyor.
Nasıl bitsin ki? Çoğalmasına bahaneler üretiyorsun.
Ve bir gün olduğun yer hiçbir yer değil. Yollar çekiyor içini.
Yorgunluk baki. Kapı sana gelmez. Açık zaten. Bir adım atsan. . . Onu da biliyorsun.
Anlamak ve anlaşılmak. Ah zormudur ki şimdi.
İhtimaller var.
Şimdi rüzgârsız son düzlükte son sürat giden bir ihtimalin fay salmasını beklemek. Olur ya, gidişinde bir rüzgârı vardır kendi içinde.
Hükmünü vermeyip de aslında kendi içinde yeşeren bize dair her şey gibi. Belki.
İyi ki keşfediyorsun erişilmez bir odacık olduğunu içinde. Orayı kilitliyorsun.
Hesapsız olmak orada şimdi. Hiçbir şeyle paralel gitmiyor.
Onun kendi güzergâhında sakinlikle seyreden bir tavrı var.
Etkilenmiyor olasılıklardan, yapılandan ve yapılmayandan. O orada. Her şeye rağmen.
Traducere în română
Te uiți la fotografii vechi și spui: „Vremea a fost atât de rea, cum am supraviețuit iernii?”
Cândva, părea că vremea aceea gri nu se va sfârși niciodată. Îți amintești.
Îți amintești: „Nu vreau să uit, vreau să vindec prin amintirea.
" ce a spus.
Apoi, într-o dimineață, vremea însorită a devenit o fereastră către suferința ta interioară, știi. Există unele neajunsuri.
Uneori, el verifică să vadă dacă lași garda jos.
Nici măcar nu ești sigur ce a cauzat acea deficiență.
Garda ta a fost coborâtă de multă vreme. Numai tu stii.
Ești bine până când cineva întreabă: „Ce mai faci?”
După întrebare, o lungă scufundare în gol. Dacă ar fi după tine, nu ar trebui donate cuvinte.
De aceea taci este atât de lung. Din fericire, totul se extinde și se reînnoiește.
Aveți încredere deplină în această repetare aparent nesfârșită.
Dacă cineva plânge, vin în minte idei precum fierberea laptelui.
Nu poți crește în lumea exterioară.
La început, îi tachinai pe cei care făceau declarații mari, din îngrijorare că există speranță.
Acum ești de acord, încetul cu încetul. Liniile tale ascuțite dispar pe măsură ce îmbătrânești.
Dacă dormi pe dreapta și te trezești în aceeași poziție dimineața, te vei întoarce în pat zi de zi de ani de zile și nici măcar asta nu va rămâne la fel.
Într-o zi înveți să faci să dispară liniile. Din fericire, învățarea și greșelile nu se termină niciodată.
Într-o zi devii un străin pentru persoana de care vrei să fii cel mai aproape.
În altă zi, îl cunoști pe străin ca pe altcineva și îl iubești din nou. Iubirea nu se termină niciodată.
Cum s-ar putea termina? Cauți scuze pentru proliferarea lui.
Și o zi unde ești tu nu este nicăieri. Drumurile te fac să suspine.
Oboseala rămâne. Ușa nu va veni la tine. Este deja deschis. Dacă faci un pas. . . Știi și tu asta.
Pentru a înțelege și a fi înțeles. Oh, e greu acum?
Există posibilități.
Acum, așteptând ca o posibilitate care merge cu viteză maximă pe ultima câmpie fără vânt să lovească o falie. Poate că e vânt în plecarea lui.
Este ca și cum totul despre noi nu ajunge la o concluzie, ci de fapt înflorește în sine. Pot fi.
Mă bucur că ai descoperit că înăuntru este o cameră inaccesibilă. Îl închizi.
A fi nesăbuit există acum. Nu merge paralel cu nimic.
Are un comportament care își navighează calm traseul.
Nu este afectat de posibilități, de ceea ce se face și de ceea ce nu se face. E acolo. În ciuda tuturor.