Mai multe piese de la Axos
Descriere
Voce: Andrea Molteni
Compozitor Versitor: Andrea Molteni
Compozitor: Andrea Molteni
Compozitor: Andrea Molteni
Producator: Garelli
Versuri și traducere
Original
Mai stato dominabile, duttile, docile, parlo lingue in disordine, canto in libera me domine.
Ho scritto anima mea, anima mundi, ma con l'anima mia in polvere, se se non fossi Andrea sarei Diogene.
Liberami dal male contro il male come un prete che pesta, come un ferito grave in guerra che vuole un colpo in testa.
Lei bacia la mia foto e balla come Tori con Megan, sto rialzando la media, segno il livello, sono la meda.
Sta parlando la tua riga, tu dovresti stare zitto, freddo come Riga, fra ti fai un desto, prendi il sinistro.
No, non fumo più le Winston, vivo a casa di Cristo, ma non perché sono lontano, proprio a casa di Cristo.
Chissà chi muore sempre prima chi ama. Oh Madonna, quando ritorni viva richiama.
Sono dentro un tunnel bianco come Dana o Diana, tra i fumi d'alcol pensieri fallaci come Oriana.
Strade dritte portano a vicoli ciechi, in terra ho sempre un muro, dopo un cielo altri cieli.
Meglio vivere in un bosco che in un bosco verticale, a volte si vede la luce solo diventando ciechi.
Sono un guerriero, mica solo un altro artista, idea. Quando morirò dirò: "Te ho grati, stos".
Non ho amici toy, sto scendendo in un asteroide, sembra che prendo steroidi. Chiedo a una gori, mi risponde un chatbot.
Sono il prima ed il poi, Joy Division, New Order, Usman e Cormier.
Fra io sono i passi e le orme, il cuore è un autista che dorme, il cervello un dolner.
Due gocce e sento il mondo in Dolby, cuore diviso, Platone muore.
Non ho mai chiesto a Dio: "Per piacere, per favore".
Mia figlia, fra, l'ho vista solo due weekend al mese ed ho imparato bene che non conta quanto, conta il come.
Traducere în română
N-am fost niciodată controlabil, ductil, docil, vorbesc limbi în dezordine, cânt în libera me domine.
Am scris anima mea, anima mundi, dar cu sufletul în praf, dacă n-aș fi Andrea aș fi Diogene.
Eliberează-mă de rău împotriva răului ca un preot care bate, ca un om grav rănit în război care vrea o lovitură în cap.
Îmi sărută fotografia și dansează ca Tori cu Megan, cresc media, marchez nivelul, sunt media.
Rândul tău vorbește, ar trebui să taci, rece ca Riga, între iei o trezire, iei la stânga.
Nu, nu mai fumez Winston, locuiesc în casa lui Hristos, dar nu pentru că sunt departe, chiar în casa lui Hristos.
Cine știe cine moare întotdeauna primul cine iubește. Oh, Madonna, când te întorci în viață, sună înapoi.
Sunt într-un tunel alb ca Dana sau Diana, printre fumurile de alcool gânduri false precum Oriana.
Drumuri drepte duc în fundături, pe pământ am mereu un zid, după un cer alte ceruri.
Mai bine să trăiești într-o pădure decât într-o pădure verticală, uneori poți vedea lumina doar orbind.
Sunt un războinic, nu doar un alt artist, idee. Când voi muri, voi spune: „Îți sunt recunoscător, stos”.
Nu am prieteni de jucărie, mă duc pe un asteroid, se pare că sunt pe steroizi. Întreb un gori, îmi răspunde un chatbot.
Ei sunt înainte și apoi, Joy Division, New Order, Usman și Cormier.
Între mine sunt pași și urme, inima este un șofer adormit, creierul este un dolner.
Două picături și simt lumea în Dolby, inima împărțită, Platon moare.
Nu l-am întrebat niciodată pe Dumnezeu: „Te rog, te rog”.
Mi-am văzut fiica doar două weekend-uri pe lună și am învățat bine că nu contează cât, contează cum.