Mai multe piese de la Rosa Leon
Mai multe piese de la Miguel Ríos
Descriere
Producator: Alejo Stivel
Inginer mixaj: Lucas Piedra Cueva en Casa Talisio
Compozitor, textier: María Elena Walsh
Versuri și traducere
Original
El mundo nunca ha sido para todo el mundo, mas hoy al parecer es de un señor que en una escalerita de aeropuerto cultiva un maletín, pero ninguna -flor.
-Sonriente y afeitado para siempre, trajina para darnos la ilusión de un cielo en tecnicolor donde muy poquitos aprenden -a jugar al golf.
-Ay, qué vivos son los ejecutivos, qué vivos que son.
Del sillón al avión, del avión al salón, de la arena al edén.
Siempre tienen -razón. -Y además tienen la sartén.
La sartén por el mango y el mango también.
El mundo siempre fue de los que están arriba, pero hoy es de un señor en ascensor a quien podemos ver en las revistas cortando el bacalao con aire triunfador.
No come para darnos el ejemplo de rendimiento máximo y confort.
Digiere por teléfono y después nos vende -conciencias puras de un robot.
-Ay, qué vivos son los ejecutivos, qué vivos que son.
Del sillón al avión, del avión al salón, de la arena al edén.
Siempre tienen -razón. -Y además tienen la sartén.
La sartén por el mango y el mango también.
El mundo siempre fue de algunos elegidos.
Hoy es para el que elige lo mejor.
Dinámico y rodeado de azafatas, sacrificándose por un millón o dos.
Como él tiene de todo menos tiempo, nos aconseja por televisión ahorrar para tener estatus en la muerte, la eternidad -en un reloj.
-Ay, qué vivos son los ejecutivos, qué vivos que son.
Del sillón al avión, del avión al salón, de la arena al edén.
Siempre tienen -razón. -Y además tienen la sartén.
La sartén por el mango y el mango también.
Traducere în română
Lumea nu a fost niciodată pentru toată lumea, dar astăzi pare să aparțină unui bărbat căruia pe scara unui aeroport crește o servietă, dar fără flori.
-Zâmbind și bărbierit pentru totdeauna, lucrează pentru a ne oferi iluzia unui cer technicolor în care foarte puțini învață să joace golf.
-Oh, cât de vii sunt directorii, cât de vii sunt.
De la fotoliu la avion, de la avion la sufragerie, de la nisip la Eden.
Au întotdeauna dreptate. -Si au si tigaia.
Mâna de sus și mânerul de asemenea.
Lumea le-a aparținut dintotdeauna celor din vârf, dar astăzi aparține unui om aflat într-un lift pe care îl vedem în reviste tăind codul cu un aer triumfător.
Nu mănâncă ca să ne dea exemplul de performanță și confort maxim.
El digeră la telefon și apoi ne vinde conștiința pură a unui robot.
-Oh, cât de vii sunt directorii, cât de vii sunt.
De la fotoliu la avion, de la avion la sufragerie, de la nisip la Eden.
Au întotdeauna dreptate. -Si au si tigaia.
Mâna de sus și mânerul de asemenea.
Lumea a aparținut întotdeauna câtorva selectați.
Astăzi este pentru cei care aleg cele mai bune.
Dinamic și înconjurat de hostess, sacrificându-se pentru un milion sau două.
Întrucât are totul în afară de timp, ne sfătuiește la televizor să economisim pentru a avea statut în moarte, eternitate - pe un ceas.
-Oh, cât de vii sunt directorii, cât de vii sunt.
De la fotoliu la avion, de la avion la sufragerie, de la nisip la Eden.
Au întotdeauna dreptate. -Si au si tigaia.
Mâna de sus și mânerul de asemenea.