Mai multe piese de la Billur Battal
Mai multe piese de la Canozan
Descriere
Producator: arsan salaryfar
Versuri și traducere
Original
Günaydın mı bilmem aklımda çekilip perdem, aralamaya niyetim yok.
Önüm, arkam, sağım, solum dolu senden parçalar.
Kitlerim odalara zorla, tutamam kimseyi burada.
Dolup taşamadım bir damla, biriktirdim yaşımı.
Son kez yıkılışımı izledim aynalarda.
Aldığım nefes bile bugün bana fazla.
Yokluğun asıl sebep, ne bahane bulsam da.
Hastayım basbayağım.
Ağlaya ağlaya düğümlenir gecem, günüm.
Benim hüznüm bende kalır.
Ne zaman gelmişsin ki silmiyorum izini?
Yüzyıllardır tutuyorum sanki penyesini. Acıtır yine bildiğim yerden.
Yüzüm sana dönük ama gözlerine bakamam.
O karanlıktan kimseler tek parça çıkamaz. Bir daha, bir daha öğrendiğimden.
Kitlerim odalara zorla, tutamam kimseyi burada.
Doldum taşamadım bir damla, biriktirdim yaşımı.
Son kez -yıkılışımı izledim aynalarda.
-Aldığım nefes bile bugün bana fazla.
Yokluğun asıl sebep, ne bahane bulsam da. Hastayım basbayağım.
Ağlaya ağlaya düğümlenir gecem, günüm.
Benim hüznüm bende kalır.
Traducere în română
Nu stiu daca este sau nu buna dimineata, tin cortina in minte, nu am nicio intentie sa o deschid.
Fața mea, spatele, dreapta și stânga sunt pline de bucăți din tine.
Trusele mele sunt forțate să intre în camere, nu pot ține pe nimeni aici.
Nu puteam revărsa nicio picătură, mi-am salvat lacrimile.
M-am privit prăbușindu-mă pentru ultima oară în oglinzi.
Chiar și respirația pe care o trag este prea mult pentru mine astăzi.
Absența ta este adevăratul motiv, indiferent de scuza pe care o găsesc.
Sunt bolnav, la propriu.
Noaptea și ziua îmi sunt pline de lacrimi.
Tristețea mea rămâne cu mine.
Când ai venit să nu-ți pot șterge urmele?
Parcă i-aș ține bumbacul pieptănat de secole. Ma doare iar de unde stiu eu.
Fața mea este spre tine, dar nu mă pot uita în ochii tăi.
Nimeni nu poate ieși dintr-o singură bucată din acel întuneric. După cum am învățat iar și iar.
Trusele mele sunt forțate să intre în camere, nu pot ține pe nimeni aici.
Eram atât de plină încât nu puteam să reverse nicio picătură, mi-am scutit lacrimile.
M-am privit prăbușindu-mă pentru ultima oară în oglinzi.
-Chiar și respirația pe care o trag este prea mult pentru mine astăzi.
Absența ta este adevăratul motiv, indiferent de scuza pe care o găsesc. Sunt bolnav, la propriu.
Noaptea și ziua îmi sunt pline de lacrimi.
Tristețea mea rămâne cu mine.