Mai multe piese de la Chiara Oliver
Descriere
Vocal de fundal, vocalist, compozitor Versitor: Chiara Oliver
Vocal de fond: Nina Minguez
Producator: Daniel Sabater
Inginer mastering, inginer mixaj: Genevieve Bennetts
Compozitor Veronica: Verónica Minguez
Compozitor Versitor: Daniel Sabater Jiménez
Versuri și traducere
Original
Se me baja la presión al verte en la puerta. Oh-oh.
Nunca me di cuenta de que siempre tuviste un pie fuera, lo sé.
Nunca me lo hiciste nada fácil y así fue como me volví frágil.
Ah, ah, me dejas ardiendo aquí.
No volverás a por mí, me quedé atrás.
Te esperé hasta que te fuiste y eso no es lo más triste, es que a ti te dé igual.
Me merecía un mejor final que verte mirarme ahogándome en un charco mientras te alejas más de lo que nunca fue real.
Se me suben las paredes desde que no estás.
¿Qué hago con tu cepillo? Ya no lo vas a usar.
Ya no me queda nadie, no nadie más.
Nunca me lo hiciste nada fácil y así fue como me volví frágil.
Ah, ah, me dejas ardiendo aquí.
No volverás a por mí, me quedé atrás.
Te esperé hasta que te fuiste y eso no es lo más triste, es que a ti te dé igual.
Me merecía un mejor final que verte mirarme ahogándome en un charco mientras te alejas más de lo que nunca fue.
De verdad sé que esto no me va a matar, pero no quita que aún me sigue dando igual.
De verdad sé que esto no me va a matar, pero no quita que aún me sigue dando igual.
De verdad sé que esto no me va a matar, pero no quita que aún me sigue dando igual.
De verdad sé que esto no me va a matar, pero no quita que aún me sigue dando igual.
Porque esto nunca fue real.
Traducere în română
Imi scade presiunea cand te vad la usa. Uh-oh.
Nu mi-am dat seama că ai mereu un picior afară, știu.
Nu mi-ai făcut niciodată ușor și așa am devenit fragil.
Ah, ah, mă lași aici arzând.
Nu te vei întoarce după mine, am rămas în urmă.
Te-am așteptat până ai plecat și nu e cel mai trist lucru, ci că nu-ți pasă.
Am meritat un sfârșit mai bun decât să te privesc cum mă înec într-o băltoacă în timp ce te îndepărtezi mai mult decât a fost vreodată real.
Pereții mei se ridică de când ai plecat.
Ce fac cu pensula ta? Nu o vei mai folosi.
Nu mai am pe nimeni, pe nimeni altcineva.
Nu mi-ai făcut niciodată ușor și așa am devenit fragil.
Ah, ah, mă lași aici arzând.
Nu te vei întoarce după mine, am rămas în urmă.
Te-am așteptat până ai plecat și nu e cel mai trist lucru, ci că nu-ți pasă.
Am meritat un final mai bun decât să văd cum mă privesc înecându-mă într-o băltoacă în timp ce te îndepărtezi mai mult decât am fost vreodată.
Știu cu adevărat că asta nu mă va ucide, dar asta nu înseamnă că încă nu-mi pasă.
Știu cu adevărat că asta nu mă va ucide, dar asta nu înseamnă că încă nu-mi pasă.
Știu cu adevărat că asta nu mă va ucide, dar asta nu înseamnă că încă nu-mi pasă.
Știu cu adevărat că asta nu mă va ucide, dar asta nu înseamnă că încă nu-mi pasă.
Pentru că asta nu a fost niciodată real.