Mai multe piese de la maïa
Descriere
Compozitor: maia
Liric: maia
Versuri și traducere
Original
Regen.
Dunkle Straßen, Lichter und Räsel.
Und der Barkeeper will nicht reden.
Doch ich kann meine Klappe noch nicht halten.
Ja, es sei denn, es gibt für mich ja noch ein Leben.
Ohne dich kann's noch nicht sehen. Ich hör die Menschen hinten lachen.
Ja, komm, wir stoßen an auf das, was war und das, was kommt.
Weil so viel schlechter kann's nicht sein. Auf dass uns das Leben nie mehr vereint.
Und draußen fällt der Regen. Und in mir fällt mein
Herz.
Das Bild, das ich noch von dir hab, häng ich bis zum Morgen dran.
Wie kann ein Mensch so leben? Es ist schon Mitte
März und trotzdem fällt noch Regen.
Und ich über dich hin. Ich erzähl niemandem mehr, wovon ich schreibe.
Ich schreib doch eh nur von dir.
Meine Augen sind ein Meer, wenn ich dran denke. Ja, damals saß du noch hier.
Nein, ich kann mich nicht erholen.
Ich geh sehr gerne hier zu Boden.
Es reicht doch, dass ich von dir wusste, das Leben schenkt uns keinen
Trost.
Und draußen fällt der Regen. Und in mir fällt mein
Herz.
Das Bild, das ich noch von dir hab, häng ich bis zum Morgen dran.
Wie kann ein Mensch so leben?
Es ist schon Mitte März und trotzdem fällt noch Regen.
Und ich über dich hin.
Und ich über dich hin.
Traducere în română
Ploaie.
Străzi întunecate, lumini și puzzle-uri.
Și barmanul nu vrea să vorbească.
Dar tot nu pot să-mi țin gura.
Da, dacă nu există încă o viață pentru mine.
Nu pot să văd fără tine. Îi aud pe cei din spate râzând.
Da, vino, să toastăm pentru ce a fost și ce urmează.
Pentru că nu poate fi cu mult mai rău. Fie ca viața să nu ne mai unească niciodată.
Și ploaia cade afară. Și în mine a mea cade
inima.
O să închid poza pe care o mai am cu tine până dimineață.
Cum poate o persoană să trăiască așa? E deja mijlocul
Martie si inca ploua.
Și eu peste tine. Nu mai spun nimănui despre ce scriu.
Oricum scriu doar despre tine.
Ochii mei sunt o mare când mă gândesc la asta. Da, încă stăteai aici pe atunci.
Nu, nu mă pot recupera.
Îmi place foarte mult să merg aici.
E suficient că am știut despre tine, viața nu ne dă
Mângâiere.
Și ploaia cade afară. Și în mine a mea cade
inima.
O să închid poza pe care o mai am cu tine până dimineață.
Cum poate o persoană să trăiască așa?
Este deja mijlocul lunii martie și încă plouă.
Și eu peste tine.
Și eu peste tine.