Descriere
Uneori durerea nu vine cu strigăte, ci cu un accent albanez liniștit. Ca și cum cineva pur și simplu nu ar fi răspuns la telefon. Sau ar fi șters numele, dar ar fi lăsat parfumul pe pernă. Acest track sună ca un monolog interior al celui care a iertat mai întâi, apoi a înțeles, iar apoi s-a răzgândit. Uneori este direct, ca o conversație pe stradă, la intrarea în bloc. Alteori este tandru, aproape în șoaptă, ca și cum cuvintele nu ar fi pentru auz, ci pentru memorie. Aici oamenii iubesc cu adevărat, se supără sincer și iartă... doar în teorie. Și da, dacă s-ar putea întoarce timpul, nimeni nu ar mai face„gabime”. Dar muzica, la fel ca sentimentele, readuce chiar și ceea ce nu ar mai trebui să doară.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.