Mai multe piese de la Gonza Silva
Descriere
Regia A&R: Anna Rivera
Necunoscut: Carlos Brandi
Producator: Carlos Brandi
Manager A&R: Edgar Bohórquez
Manager A&R: Franscisco Granados
Necunoscut: Gonzalo Augusto Silva Ojeda
Producător: Gonzalo Augusto Silva Ojeda
Producător executiv: Gonzalo Augusto Silva Ojeda
Necunoscut: Gonzalo Augusto Silva Ojeda
Voce de fundal: Gonzalo Augusto Silva Ojeda
Regia A&R: Isabel Croce
Inginer de masterat: Lewis Pickett
Necunoscut: Oliver Niño
Inginer mixaj: Rodrigo Crespo
Necunoscut: Rodrigo Crespo
Producator: Rodrigo Crespo
Necunoscut: Rodrigo Crespo
Scriitor: Alexander Palmer
Scenarist: Giovanny Andres Fernandez Manzur
Scriitor: Gonza Silva
Scriitor: José Alberto Esparza Flores
Scriitor: Rodrigo Crespo
Scriitor: Sara Schell
Scriitor: Sofia Vera
Versuri și traducere
Original
Y sé que la quiero, porque hasta me da un poco de pena que ella sepa que la quiero tanto, y de tanto que la quiero canto, porque no sé qué decirle.
Cuando empieza a desnudar sus hombros y lentamente cae su vestido, sé que la quiero por cuánto la nombro, y si la nombro, me sonrío.
Se convirtió mi cuarto en mío y de su vientre nació un río. ¡Ay!
, en qué lío me he metido, me duele cuando se va.
Sé que la quiero porque no quiero querer a nadie más. Mmm.
Y sé que la quiero porque la guardo en el rincón más suave de mi corazón, y el corazón nunca te miente, siempre tiene la razón.
Se convirtió mi techo en cielo y en la cima de mis anhelos está la fecha de su vuelo.
Me duele cuando se va.
Sé que la quiero porque no quiero querer a nadie más.
Otra ciudad, otras manías, algo me decía que siguiera lo que sentía.
La vida ríe, ella sabía que me vería como un niño escribiéndole poesía, que narra cómo la quiero, aunque la verdad es más simple de explicar.
Sé que la quiero porque no quiero querer a nadie más.
Mmm.
-Te quiero querer, te quiero querer.
-Te quiero querer, te quiero querer.
-Te quiero querer, te quiero querer.
-No quiero querer, no quiero querer a nadie más, a nadie más.
Traducere în română
Și știu că o iubesc, pentru că chiar mă întristează puțin că știe că o iubesc atât de mult, și pentru că o iubesc atât de mult, cânt, pentru că nu știu ce să-i spun.
Când începe să-și dezgolească umerii și rochia îi cade încet, știu că o iubesc pentru cât de mult o numesc, iar dacă o numesc, zâmbesc.
Camera mea a devenit a mea și din pântecele lui s-a născut un râu. Oh!
În ce încurcătură m-am băgat, mă doare când pleacă.
Știu că o iubesc pentru că nu vreau să iubesc pe nimeni altcineva. Hmm.
Și știu că o iubesc pentru că o țin în cel mai moale colț al inimii mele, iar inima nu te minte niciodată, este întotdeauna corect.
Tavanul meu a devenit cerul și în vârful dorințelor mele se află data zborului tău.
Îl doare când pleacă.
Știu că o iubesc pentru că nu vreau să iubesc pe nimeni altcineva.
Alt oraș, alte obsesii, ceva mi-a spus să urmăresc ceea ce simțeam.
Viața râde, știa că mă va vedea de copil scriindu-i poezii, ceea ce spune cât de mult o iubesc, deși adevărul este mai simplu de explicat.
Știu că o iubesc pentru că nu vreau să iubesc pe nimeni altcineva.
Hmm.
-Vreau să te iubesc, vreau să te iubesc.
-Vreau să te iubesc, vreau să te iubesc.
-Vreau să te iubesc, vreau să te iubesc.
-Nu vreau să iubesc, nu vreau să iubesc pe nimeni altcineva, pe nimeni altcineva.