Mai multe piese de la Raul Camacho
Descriere
Tobe: Alberto Mora Amigo
Bajo: Edgardo Noé Chávez Paz
Chitară acustică: Nam San Fong Arce
Pian: Jorge Ángel Calvet Díaz
Inginer de masterat: JM Castillo
Producător: Nerso
Producator: Scorpion
Producator: Jorge Calvet
Compozitor: Alberto Mora Amigo
Text: Edgardo Noé Chávez Paz
Text: Nassim Alcaide Plais
Versuri și traducere
Original
Mi niña, la de la sonrisa que atrapa.
No quiero que te quedes y menos que te vayas, una trampa.
Y sé que lo más prudente sería olvidarla, si me asaltan las dudas, las noches se hacen largas.
Si pruebo otras bocas, me saben amargas y sigo buscando tu amor.
Bendita locura, que mata y que cura, yo sigo buscando una razón.
Y vuelven las dudas cuando te desnudas, abriendo la puerta al corazón.
Bendita locura, que mata y que cura, me tiene enganchado esta adicción.
Dime qué locura, si tú provocas el dolor.
Bailando entre sombras, humanos a Marte, mordiendo tus labios, contando tatuajes.
No podría definirte, sería limitarte, mujer indomable, una obra de arte.
Y aunque piensen que nos hacemos daño, los polos opuestos se atraen.
Si perdemos el norte, lo tengo claro, contigo estaré yo.
Bendita locura, que mata y que cura, yo sigo buscando una razón.
Y vuelven las dudas cuando te desnudas, abriendo la puerta al corazón.
Bendita locura, que mata y que cura, me tiene enganchado esta adicción.
Dime qué locura, si tú provocas el dolor.
Mi niña, aunque no quiera quererte, ya es tarde.
Tus besos acabaron doblegando al cobarde.
Si me das a elegir, me quedo.
Traducere în română
Fata mea, cea cu zâmbetul care te prinde.
Nu vreau să rămâi, cu atât mai puțin să pleci, o capcană.
Și știu că cel mai prudent ar fi să-l uit, dacă mă asaltă îndoielile, nopțile devin lungi.
Daca incerc alte guri, au un gust amar si continui sa iti caut dragostea.
Binecuvântată nebunie, care ucide și vindecă, tot caut un motiv.
Și îndoielile revin când te dezbraci, deschizând ușa inimii.
Binecuvântată nebunie, care ucide și vindecă, această dependență mă prinde.
Spune-mi ce e nebunie, dacă provoci durerea.
Dansează printre umbre, oameni spre Marte, mușcându-ți buzele, numărând tatuajele.
Nu te-aș putea defini, ar fi să te limitez, femeie nestăpânită, o operă de artă.
Și chiar dacă ei cred că ne rănim unii pe alții, contrariile se atrag.
Dacă pierdem nordul, sunt clar, voi fi cu tine.
Binecuvântată nebunie, care ucide și vindecă, tot caut un motiv.
Și îndoielile revin când te dezbraci, deschizând ușa inimii.
Binecuvântată nebunie, care ucide și vindecă, această dependență mă prinde.
Spune-mi ce e nebunie, dacă provoci durerea.
Fata mea, chiar dacă nu vreau să te iubesc, e deja prea târziu.
Săruturile tale au sfârșit prin a-l sparge pe laș.
Dacă îmi dai de ales, voi rămâne.