Frig

Original

Cad în gol ca un fulg în aer mă transform.

Am lacrimi pe față, le simt cum îngheață.

Nu, nici nu pot, simt iarna cum își face loc pe buzele tale.

Frigul nu dispare și când un vis se termină, hai spune-mi cine-i de vină?

Când pașii tăi în surdină au devenit o rutină.

Tu mi-ai fost raiul pe pământ și soarele și noaptea mea cu lună plină.

Și-acum mă copleș cu gândul că vii și pleci precum vântul.

Ne-am pierdut focul, lumina, ne-am întărcat jurământul și ne gândim la tot ce-a fost și nu mai e.

Printre ruine și umbre, e atât de frig, frig.

E gheață și mintea-i în ceață. Am așteptat iubirea până când am amorțit.

Frig, frig.

E rece și timpul tot trece. Într-un final în coada ta nu o să mai simt.

E tot mai frig, frig.

Degeaba ne învelim cu gândul că va fi bine, dar zilnic trăim deznodământul.

Tot ne încălzim sufletele au înghețat tot, amintiri pun un nod în gât, încât iar simt că mă sufoc. Ba ne iubim, ba detestăm.

Vrei să plecăm, dar încă stăm. Asta e ruleta rusească sau ce vrei să ne jucăm?

Tu crezi că în viața asta totu-i despre tine. Iar dacă-i așa, spune-mi de ce ai nevoie de mine?

Vin vorbe buni, apari în sută din foc în pat. Acum sunt cum vrei.

Ai început să ceri ca multe, să-ți caut inima. Dar unde e? Plus că te schimbi ca vremea. Nu înțeleg deloc.

Zi de ce mă gonesc și apoi mă suni să mă întorc?

-Vii acasă, crezi că am ceva să-ți zic?

-Lumina e difuză, pașii mei se-ntorc în -timp.

-Ia-mă de mână, față în față, tot ce simt e că s-a creat un zid. Nu te mai vreau, e atât de-

Frig, frig. E gheață și mintea-i în ceață.

Am așteptat iubirea până când am amorțit. Frig, frig.

E rece și timpul tot trece.

Într-un final în coada ta nu o să mai simt. Ooo!

Ooo!

Ooo!