Racheta

Original

M-aș bătea deja de prea multe ori.

Dacă stau doar în umbră, cum să iasă flori?

Cred că încă mi-e frică de ceva nou.

Dacă nu-i diferit și o să sfârșim cum am sfârșit.

Până acum am trecut peste ea, dar a fost de ajuns.

Să aud de atâtea ori că nu sunt destul.

Poate că trebuia să plec mai demult, dar am vrut să mă schimb atâta timp pentru nimic.

Minciuni! Vorbele astea-s doar minciuni.

Toată lumea merită iubire, dar nu știm dinainte de la cine.

Am crezut, m-am băgat în cap așa mult că-i vina ei că sunt singur.

Doar că am realizat cu timpul. . .

Nu m-a schimbat, ea m-a lăsat același, în același loc de unde am plecat.

Și acum aștept să îmi vină racheta să zbor altundeva.

Și cât oi zbura singur în racheta mea, mult prea aproape de soare, că aici nu mă doare.

Și poate cândva, pe locul unde ea stătea, o să am pe cineva cu care să pot fi eu din nou. Că am auzit atâtea minciuni. Vina mea că încă sper la minuni.

Dar toată lumea merită iubire. Poate am zburat cu persoanele greșite.

Și acum sunt gata să încep alt drum, fără să îmi mai aduc aminte mă duc ea de fapt pe mine.

Nu m-a schimbat, ea m-a lăsat același, în același loc de unde am plecat.

Și acum aștept să îmi vină racheta să zbor altundeva.

Nu m-a schimbat.

Ea m-a lăsat același, în același loc de unde am plecat.

Și acum aștept să îmi vină racheta să zbor altundeva.