Mai multe piese de la Матвій М.
Descriere
Compozitor: Матвій Матвійчук
Text: Матвій Матвійчук
Versuri și traducere
Original
Матвійко зробить це за єдин раз!
Кохання розбило губу, кров тече, мов юшка. Я на воду, але давить плюшка.
Серед люду почуваюся спаплюженим, напруженим, на музиці одружений чи, може, у полоні.
Рідні долоні можуть вгріти болем, якого вже по горло вистачає.
На крані наливають паливо, яке не лічить рани, вони заживають з часом, точно не одразу.
Дописавши фразу, не зловив екстазу. Пара вух на голові наслухалася джазу.
Новий день, і я теж новий. Сиджу сам у пабі, бо я нездоровий, хворий на ліниву долю.
Можу заробити на ходок в заправці Окко, але місяць працювати тре буде для цього.
Я мов той же брак, що поневолі просить копійчину за свідомий погляд.
Хіба комусь є діло, що я більше не живу у мріях? Хіба комусь є діло до того, що я пишу уміло?
Ростив скилиці на спині, та вони стали тягарем.
Може, на дні та у пітьмі, але, повір, такі ж проблеми, як у тебе. Ми всі однакові чи надто різні? Забув життя, коли пив
Ріслінг.
Тепер мені підходе лише Каберне, та все одно так не боре, як від музла, яке так пре. Заблукав поміж трьох соснах.
Біч ос лав соса, а я люблю її постать, її погляд, її пози, її волосся.
Не дивлячись на рани, вона чисте задоволення. Стосунки - це на легко, хіба якщо ти вже підкорений.
Я на проводі чи, може, на мотузці.
Своїми римами вдягаю семпли в блузки, трохи брудні, але почуєш у відлунні буденної напруги. Обурений від туги, та пішла вона до дупи.
Отримую нову ходу, допивши келих другий.
Не думав, що якась місцина може стати другом.
Може, третій чи четвертий втопить мої нерви, але тут без перерви, якщо навіть не на черзі, насиплю тої решти. Гівна та гілля, краще попілля.
Це моє підпілля, це мої уміння. А якщо не до вподоби, поцілуй мої стопи.
Я пішов, а тобі щасливої дороги. Ау!
Traducere în română
Matviyko o va face dintr-o singură mișcare!
Dragostea a rupt buza, sângele curge ca supa. Sunt pe apă, dar cocul apasă.
Printre oameni, mă simt sufocat, încordat, căsătorit cu muzică sau poate în captivitate.
Palmele native se pot încălzi de durere, care este deja suficientă pentru gât.
De la robinet se toarnă combustibil, care nu vindecă rănile, se vindecă în timp, cu siguranță nu imediat.
După ce am scris fraza, nu am prins extazul. O pereche de urechi pe cap ascultau jazz.
Este o nouă zi, și eu sunt nou. Stau singur într-o cârciumă pentru că sunt nesănătos, sătul de o soartă leneșă.
Pot câștiga bani ca plimbător la benzinăria Okko, dar va trebui să lucrez o lună pentru asta.
Sunt ca aceeași lipsă care cere involuntar un ban pentru o privire conștientă.
Îi pasă cuiva că nu mai trăiesc visul? Îi pasă cuiva că scriu cu pricepere?
I-au crescut tibie pe spate, dar acestea au devenit o povară.
Poate în jos și în întuneric, dar crede-mă, aceleași probleme ca și tine. Suntem toți la fel sau prea diferiți? Mi-am uitat viața când am băut
Riesling.
Acum mi se potrivește doar Cabernet, dar tot nu se luptă la fel de mult ca din muzla, care e atât de pre. M-am pierdut printre trei pini.
La naiba, dar îmi iubesc silueta, aspectul, postura, părul.
În ciuda rănilor, ea este pură plăcere. Relațiile sunt ușoare, cu excepția cazului în care ești deja cucerit.
Sunt pe o sârmă sau poate pe o frânghie.
Cu rimele mele, port mostre în bluze, puțin murdare, dar le auzi în ecoul tensiunii cotidiene. Indignată de dor, s-a dus la fund.
Primesc o nouă mișcare după ce termin al doilea pahar.
Nu credeam că un loc ar putea deveni prieten.
Poate că al treilea sau al patrulea îmi va îneca nervii, dar aici fără pauză, dacă nici măcar la coadă, voi turna restul. Rahat și crenguțe, mai bine cenușă.
Acesta este subteranul meu, acestea sunt abilitățile mele. Și dacă nu-ți place, sărută-mi picioarele.
Am plecat și tu să ai o călătorie bună. Oh!