Mai multe piese de la Tiromancino
Descriere
Vocalist: Tiromancino
Compozitor textier, producător: Federico Zampaglione
Producator: Simone Guzzino
Liric: Nicola Zampella
Versuri și traducere
Original
Solo l'anima lo sa cosa sto cercando.
È una notte di città e vorrei camminarmi dentro.
Lungotevere è già qui, ma non c'è più tanta gente, perché forse è lunedì e di uscire poi a nessuno frega niente.
Io qui mi sento come un cane vagabondo perso dentro l'universo.
Così i miei pensieri fanno a botte a una speranza scema che non smette.
Ma sì, le notti, mie compagne più bugiarde, danno tregua per dispetto e intanto io cerco un po' d'affetto, lo cerco dentro un vicolo o in un letto, magari quando meno me lo aspetto ritrovo pure me.
Due ragazzi in un portone che mi guardano lontano: lui l'abbraccia e lei sorride, poi svaniscono tenendosi per mano.
Io qui mi sento come un cane vagabondo perso dentro l'universo.
Così i miei pensieri fanno a botte a una speranza scema che non smette.
Ma sì, le notti, mie compagne più bugiarde, danno tregua per dispetto e intanto io cerco un po' d'affetto, lo cerco dentro un vicolo o in un letto, magari quando meno me lo aspetto. . .
Io qui mi sento come un cane vagabondo perso dentro l'universo.
Così i miei pensieri fanno a botte a una valigia piena di promesse.
Ma sì, le notti, mie compagne più bugiarde, danno tregua per dispetto e intanto io cerco un po' d'affetto, lo cerco dentro un sogno maledetto, magari quando meno me lo aspetto ritorni pure tu.
Traducere în română
Numai sufletul știe ce caut.
Este o noapte de oraș și mi-ar plăcea să merg în ea.
Lungotevere este deja aici, dar nu mai e multă lume, pentru că poate e luni și nimeni nu-i pasă să iasă pe urmă.
Aici mă simt ca un câine rătăcitor pierdut în univers.
Așa că gândurile mele se luptă cu o speranță stupidă care nu se oprește.
Dar da, nopțile, cei mai mincinoși tovarăși ai mei, dau răgaz din ciudă și între timp caut un pic de afecțiune, o caut pe o alee sau într-un pat, poate când mă aștept mai puțin o găsesc și eu.
Doi băieți într-o ușă se uită la mine de departe: el o îmbrățișează și ea zâmbește, apoi dispar ținându-se de mână.
Aici mă simt ca un câine rătăcitor pierdut în univers.
Așa că gândurile mele se luptă cu o speranță stupidă care nu se oprește.
Dar da, nopțile, cei mai mincinoși tovarăși ai mei, dau răgaz din ciudă și între timp caut un pic de afecțiune, o caut pe o alee sau într-un pat, poate când mă aștept mai puțin. . .
Aici mă simt ca un câine rătăcitor pierdut în univers.
Așa că gândurile mele se bat cu o valiză plină de promisiuni.
Dar da, nopțile, cei mai mincinoși tovarăși ai mei, dau răgaz din ciudă și între timp caut un pic de afecțiune, o caut în interiorul unui vis blestemat, poate când mă aștept mai puțin o să revii și tu.