Mai multe piese de la Younha
Descriere
Text: Miiro (미로)
Compozitor: Miiro (미로)
Aranjator: 이하은
Versuri și traducere
Original
더워지는 바람에 눈을 스쳐 뜨던 밤처럼요.
떠지는 그날의 작은 기억이 잊혀져 매일 눈을 뜰 때면 흐려져.
오늘도 눈을 감으면 또 사라져 버릴 듯한 어제를 그려가.
떨어지는 그림자 사이에 맴도는 향기가 조용히 너를 불어와.
선명했던 날들도 어느새 다 지워버린 채 차갑게 잊혀져만 가.
그렸던 날들만 바람에 날아가고 데워 모른 듯 추운 방공에 남은 채 짙은 하늘 위 피어준 구름처럼 사라지는 마음을 후회도 잊어버린 채 세상에 피어난 가장 아픈 겨울은 지난날처럼 기분 좋았던 그리운 계절을 불러.
바람이 스치듯 떠난 밤, 내 안에 계절을 다 파다 버린 밤.
머물러 있는 너의 단서리가 들려.
하, 기뻐지는 심루 사이로 불어오는 푸신 바람이 또 다시 너를 불어와.
선명했던 날들도 이제는 다 잊어버린 채 조용히 흩어져만 가.
그런 날들만 바람에 날아가고 데워 모른 듯 추운 방공에 남은 채 짙은 새벽 끝에 터진 달빛처럼 흐려지는 기억은 슬픔도 잊어버린 채 세상에 지워, 가장 짙은 여름, 지난날처럼 기분 좋았던 그리운 계절을 불러.
하얗고 하얗던 내 계절아, 끝이 없고 끝이지 않는 비에도 밝아오니까.
그 시간이 두려워도 난 괜찮아.
잿빛 사이 푸른 잎이가 선명하게 모든 계절을 다시 찾아갈 테니.
그렸던 날들만 바람에 날아가고 데워 모른 듯 추운 방공에 남은 채 푸른 바람과 스쳐간 계절마저 잊어가는 시간은 어제도 잊어버린 채.
예쁜 날과 슬픔은 사라진 지난날처럼 기분 좋았던 그리운 계절.
하늘로 피어가 꽃잎과 푸른 하늘이 데워 모른 듯 후회만 남아버린 채.
기쁜 마음도, 슬픔도 이젠 되돌릴 수 없는 날들이 저 멀리 사라져만 가.
세상에 피었던 아름다운 하루가 지난날처럼 개고 얻었던 그리운 계절을 불러.
Traducere în română
Ca noaptea când am deschis ochii din cauza vântului cald.
Micile amintiri ale acelei zile sunt uitate și devin neclare când deschid ochii în fiecare zi.
Dacă închid din nou ochii astăzi, îmi imaginez ieri de parcă va dispărea din nou.
Mirosul care plutește printre umbrele care căderea suflă liniștit prin tine.
Chiar și zilele vii sunt în curând șterse și uitate la rece.
Doar zilele pe care le-am desenat sunt duse de vânt, iar eu rămân în apărarea împotriva aerului rece ca și când nu știu, iar inima îmi dispare ca norii care înfloresc pe cerul întunecat. Cea mai dureroasă iarnă care a înflorit în lume, uitând regretele, readuce un anotimp nostalgic care se simțea bine ca în trecut.
Noaptea pe care vântul a lăsat-o de parcă ar fi trecut, noaptea care a distrus toate anotimpurile din mine.
Pot să aud sunetul că ești nemișcat.
Ha, vântul proaspăt care suflă prin inimile vesele suflă din nou asupra ta.
Zilele vii sunt acum toate uitate și împrăștiate în liniște.
Doar acele zile sunt duse de vânt, iar amintirile care se estompează ca lumina lunii care izbucnește la capătul zorilor întunecați, rămânând în apărarea împotriva aerului rece de parcă nu știi, sunt șterse din lume fără a uita măcar tristețea, numind vara cea mai adâncă, un anotimp nostalgic care se simțea bine ca în trecut.
Sezonul meu alb, alb, luminează chiar și în ploaia nesfârșită și nesfârșită.
Chiar dacă mi-e frică de acel moment, sunt bine.
Frunzele verzi printre gri vor reveni viu în toate anotimpurile.
Doar zilele pe care le-am desenat sunt duse de vânt, iar eu rămân în apărarea împotriva aerului rece de parcă n-aș fi știut, uitând vântul albastru și anotimpurile care au trecut și uitând de ieri.
Un sezon nostalgic în care zilele frumoase și tristețea au dispărut și s-au simțit bine ca în trecut.
Pe măsură ce înflorește spre cer, petalele și cerul albastru se încălzesc și rămâne doar regretul, de parcă nu ai ști.
Zilele care nu mai pot fi returnate, fie că sunt fericite sau triste, dispar departe.
O zi frumoasa care a inflorit in lume aduce inapoi anotimpul de care mi-e dor si care s-a limpezit de parca ar fi fost trecut.