Mai multe piese de la Chiloo
Descriere
Producator: Charles Bolland
Compozitor: Chiloo
Compozitor: Nazim Khaled
Compozitor: Charles Bolland
Compozitor: Arnaud K
Liric: Chiloo
Liric: Nazim Khaled
Versitor: Charles Bolland
Versuri și traducere
Original
Entre les voitures et les bruits de couloir, elle court à toute allure dans cette immense gare.
Elle sort de ses bagages un livre dont les pages sont abîmées un peu.
Je cherche le courage de lui faire un message et je tombe amoureux. Est-ce qu'elle s'en va?
Est-ce qu'elle revient?
Peut-être qu'elle fuit son chagrin et peut-être qu'elle descendra à la même station que moi. J'lui écrirai un pauvre poème.
Peut-être qu'elle le lira quand même.
Peut-être même qu'elle le trouvera bien, la fille du train.
Je lui dirai : Voilà, on ne se connaît pas, mais mon cœur t'appartient.
Ne me demande pas ni comment ni pourquoi, mais sans toi, je n'suis rien.
Traverser l'existence sans avoir la chance de tenir ta main, c'est passer toute une vie sans espoir, sans envie, en attendant la fin.
Est-ce qu'elle s'en va? Est-ce qu'elle revient?
Peut-être qu'elle fuit son chagrin et peut-être qu'elle descendra à la même station que moi.
J'lui écrirai un pauvre poème. Peut-être qu'elle le lira quand même.
Peut-être même qu'elle le trouvera bien, la fille du train.
Est-ce qu'elle s'en va?
Est-ce qu'elle revient?
Est-ce qu'elle me voit, la fille du train?
Et est-ce qu'elle sait tout ce qu'elle sème?
Rien qu'en étant, rien qu'en étant elle-même.
Traducere în română
Între mașini și zgomotul coridorului, ea aleargă cu viteză maximă în această stație uriașă.
Scoate din bagaj o carte ale cărei pagini sunt ușor deteriorate.
Caut curajul sa-i trimit un mesaj si ma indragostesc. Ea pleacă?
Se întoarce ea?
Poate că fuge de durerea ei și poate că va coborî în aceeași stație cu mine. Îi voi scrie o poezie săracă.
Poate că o va citi oricum.
Poate chiar îi va plăcea, fata din tren.
Îi voi spune: Ei bine, nu ne cunoaștem, dar inima mea îți aparține.
Nu mă întreba cum sau de ce, dar fără tine, nu sunt nimic.
A trece prin existență fără a avea șansa de a te ține de mână înseamnă a petrece o viață întreagă fără speranță, fără dorință, așteptând sfârșitul.
Ea pleacă? Se întoarce ea?
Poate că fuge de durerea ei și poate că va coborî în aceeași stație cu mine.
Îi voi scrie o poezie săracă. Poate că o va citi oricum.
Poate chiar îi va plăcea, fata din tren.
Ea pleacă?
Se întoarce ea?
Mă vede pe mine, fata din tren?
Și știe ea tot ce seamănă?
Doar prin a fi, doar prin a fi ea însăși.