Mai multe piese de la Kamil Bednarek
Descriere
Compozitor: Martyna Jelita
Compozitor: Radosław Pilarz
Compozitor: Kamil Bednarek
Compozitor: Dawid Broszczakowski
Liric: Martyna Jelita
Versuri și traducere
Original
. . . Liczymy błędy jak złote monety.
Nie wypada nam na głos śnić. Cofamy się przed linią mety. Nie wolno nam patrzeć, gdzie nogi chcą iść.
Po samych siebie stoimy w kolejkach. Skoczyć chcemy, trzyma nas lęk.
Mówimy, że to broni nas ręka. Czyja? Bo Boska na pewno nie!
A co gdyby tak się nie bać?
Bo są jeszcze inne nieba, gdzie na końcu trafić trzeba, choćby nie wiem co.
Miód i mleko nie ma przelać, bo są jeszcze inne nieba, gdzie sam Bóg z nudów wzdycha na to nasze zło.
OooOOoo!
OooOOoo!
Przekraczam prędkość, zbieram mandaty, póki odwaga naciska na gaz.
Jeszcze jest szansa dogonić te światy. Jeszcze jest szansa dotknąć tych prawd.
Nie przyglądam się życiu, nie czekam na morał.
Skoczyć mogę, nie trzyma mnie lęk, nie mówi już, nie gdzie jest wola. Czyja? Bo Boska na pewno nie. A co gdyby tak się nie bać?
Bo są jeszcze inne nieba, gdzie na końcu trafić trzeba, choćby nie wiem co.
Miód i mleko nie ma przelać, bo są jeszcze inne nieba, gdzie sam Bóg z nudów wzdycha na to nasze zło.
Na to nasze zło. OooOOoo!
OooOOoo!
Traducere în română
. . . Numărăm greșelile ca monede de aur.
Nu este potrivit pentru noi să visăm cu voce tare. Ne retragem înainte de linia de sosire. Nu trebuie să ne uităm unde vor picioarele noastre.
Stăm la rând pentru noi înșine. Vrem să sărim, frica ne ține jos.
Spunem că mâna este cea care ne protejează. Cui? Pentru că Divin cu siguranță nu!
Dacă nu ți-ar fi atât de frică?
Pentru că mai există și alte raiuri unde trebuie să ajungi până la urmă, indiferent de ce.
Nu se vărsă miere și lapte, pentru că există alte ceruri unde Dumnezeu însuși suspină de plictiseală de răul nostru.
OooOOoo!
OooOOoo!
Grăbesc, strâng bilete, în timp ce curajul apasă pedala de accelerație.
Mai există o șansă de a ajunge din urmă cu aceste lumi. Mai există o șansă de a atinge aceste adevăruri.
Nu mă uit la viață, nu aștept morala.
Pot să sar, frica nu mă mai ține, nu-mi mai spune unde este voința. Cui? Pentru că Divinul cu siguranță nu. Dacă nu ți-ar fi atât de frică?
Pentru că mai există și alte raiuri unde trebuie să ajungi până la urmă, indiferent de ce.
Nu se vărsă miere și lapte, pentru că există alte ceruri unde Dumnezeu însuși suspină de plictiseală de răul nostru.
Acesta este răul nostru. OooOOoo!
OooOOoo!