Mai multe piese de la INA WEST
Descriere
Producator: Izabela Wróblewska
Compozitor: Izabela Wróblewska
Text: Izabela Wróblewska
Inginer mix: Izabela Wróblewska
Inginer de mixare: Ralph Denker
Inginer de masterat: Ralph Denker
Voce: INA WEST
Voce: Patrick the Pan
Sintetizator: INA WEST
Pian: INA WEST
Violoncel: Kornelia Jamborowicz
Versuri și traducere
Original
Nieuchwytne, lekkie, nierealne dni.
Światło gęste, ciepłe, a w nim my.
Wirują słowa, a oślepiający blask, to słońce, słońce całuje kark.
Nierealne dni.
Światło gęste, lepkie, a w nim my.
To wszystko, co mam i to, czego nie.
To wszystko, co mógł, a co nie wydarzy się.
Czujemy, jak dni umykają znów, płynnie przez palce, w potoku cichych snów.
Obracam się z ziemią, a słońce wciąż lśni na nasz promienny uśmiech, na błyszczące łzy.
Gdy wszystko już mam, a wciąż czegoś chcę.
Wchodzę w ten nowy świat nie po to, aby biec.
A nieco głębiej, pod powierzchnią skóry.
Tam, gdzie ciepłe usta całują kark.
Czy to mój raj?
Ja i Ty opowiadamy swój sen.
Czujemy, jak dni umykają znów, płynnie przez palce, w potoku cichych snów.
Obracam się z ziemią, a słońce wciąż lśni na nasz promienny uśmiech, na błyszczące łzy.
Gdy wszystko już mam, a wciąż czegoś chcę.
Wchodzę w ten nowy świat nie po to, aby biec.
Traducere în română
Zile evazive, ușoare, ireale.
Lumina este groasă, caldă și suntem în ea.
Cuvintele se învârte și lumina orbitoare este soarele, soarele îți sărută ceafa.
Zile ireale.
Lumina este groasă, lipicioasă și suntem în ea.
Acesta este tot ce am și ceea ce nu am.
Asta e tot ce putea face și ce nu se va întâmpla.
Simțim că zilele alunecă din nou, lin printre degete, într-un flux de vise tăcute.
Mă întorc cu pământul, iar soarele încă strălucește pe zâmbetul nostru strălucitor, pe lacrimile noastre strălucitoare.
Când am totul și mai vreau ceva.
Intru în această lume nouă ca să nu alerg.
Și puțin mai adânc, sub suprafața pielii.
Unde buzele calde îți sărută ceafa.
Acesta este paradisul meu?
Tu și cu mine ne spunem visul.
Simțim că zilele alunecă din nou, lin printre degete, într-un flux de vise tăcute.
Mă întorc cu pământul, iar soarele încă strălucește pe zâmbetul nostru strălucitor, pe lacrimile noastre strălucitoare.
Când am totul și mai vreau ceva.
Intru în această lume nouă ca să nu alerg.