Mai multe piese de la Vladimir Cauchemar
Descriere
Lansat pe: 2026-01-23
Versuri și traducere
Original
Burlesque, romanesque, romantique, romanesque.
-Électrique.
-Romanesque, sensible comme un fil électrique.
Ploc, ploc, plic, ploc, plic, ploc, plic, ploc, toutoutoutoutoutou.
J'ai écrit sur la soie, j'ai écrit sur la laine, j'ai écrit, j'écris sur la soie, j'ai écrit sur la laine. J'ai senti ton haleine, j'ai senti le vent sur ma joue.
J'ai écrit sur ta peau, j'ai écrit sur le sable, j'ai écrit dans la neige.
J'ai écrit, j'ai écrit, j'ai écrit des cris.
Je crie des cris, je crie des cris, -des cris. -Et soudain, le silence.
Vladimir.
Elle et toi. Tes doigts jouent de la harpe sur des broderies nocturnes.
Ta poésie dénoue les nuages, capture l'évanescent.
Ton trait à fleur de cœur virevolte sur le papier à grain.
Sa voix cristalline habille tes séraphins de fils d'or.
Ce soir, la joie avait la couleur de ses yeux -azur.
-Azur, azur, azur, azur, azur, azur, -a-a-a-azur.
-Les heures de l'âme, le vertige liquide des jours blancs, le bourdonnement des silences ardents, l'étoffe des larmes veinées de doute, le fracas hirsute des nuits livides, l'ombre duveteuse des roses assoupies, les écailles indolentes des matins charnus, le parfum vespéral des tilleuls, le dais ourlé de tes cils en été, les crépitements d'un cœur aliéné, l'immobilité des printemps de l'attente, la quiétude des berceaux ailés, la nuée des gemmes étoilées. Je vis toutes les heures de l'âme.
Je vis toutes les heures de l'âme, l'âme, l'âme, l'âme. . .
La femme en sommeil.
La femme en sommeil recherche son paysage vernaculaire, l'inflorescence des trêves inaccessibles, l'étincelle fanée des mots assoiffés, le fusain des vers écarquillés.
Retrouver la crique des rêves, habiller mes jours de vert, être la femme en soleil, la paume du silence.
Au loin, nuage de lait, il pleut sur les amants. La nuit en embuscade menace l'éclosion du jour.
J'entends tes pas dans les asiles tremblants du silence.
Le soleil a fermé sa paupière.
Au jour doit succéder la nuit.
Que s'éteigne toute lumière, que s'évanouisse tout bruit.
I love all my family.
I love anybody, body.
I love anybody, body.
I love all my family.
I love anybody, body. I love anybody, body.
I love all my family.
I love, I love, I love anybody, body, body, body.
Mon Eugénie, mon aube infinie, ma perle corolle des jours de sacre, mon antidote au silence bleu, mon impératrice aux petits pieds de cristal, mon papillon nimbé d'étoiles, mon escalier vers la joie, mon torrent aux boucles de lune, ma vibrante lumière, berceau de la mer.
Tes pas de danse tracent dans mon cœur le cosmos.
Mon Eugénie, mon aube infinie.
Flower, flower, I love you.
Flower, flower, I love you.
Traducere în română
Burlesc, romantic, romantic, romantic.
-Electric.
-Romanic, sensibil ca un fir electric.
Ploc, ploc, plic, ploc, plic, ploc, plic, ploc, toutoutouttoutou.
Am scris despre mătase, am scris despre lână, am scris, am scris despre mătase, am scris despre lână. Ți-am mirosit respirația, am simțit vântul pe obrazul meu.
Am scris pe pielea ta, am scris în nisip, am scris în zăpadă.
Am scris, am scris, am scris țipete.
țip țipete, țip țipete, - țipă. -Și deodată, tăcere.
Vladimir.
Ea și tu. Degetele tale cântă la harpă pe broderii nocturne.
Poezia ta desface norii, surprinde evanescentul.
Linia florilor inimii tale se învârte pe hârtia granulată.
Vocea lui cristalină îți îmbracă serafimii cu fire de aur.
În această seară, bucuria a avut culoarea ochilor lui - azur.
-Azuriu, azuriu, azuriu, azuriu, azuriu, azuriu, -a-a-a-azuriu.
-Orele sufletului, vertijul lichid al zilelor albe, zumzetul tăcerilor arzătoare, țesătura de lacrimi învăluită de îndoială, prăbușitul șubrede al nopților livide, umbra pufosă a trandafirilor adormiți, solzii indolenți ai dimineților cărnoase, parfumul serii de tei, baldachinul tiv al inimii tale care trosnește într-o vară, ochiul imobilizat al inimii tale. izvoare ale așteptării, liniștea leagănelor înaripate, norul de pietre prețioase înstelate. Trăiesc fiecare oră a sufletului.
Trăiesc toate orele sufletului, sufletului, sufletului, sufletului. . .
Femeia adormită.
Femeia adormită își caută peisajul vernacular, inflorescența armistițiilor inaccesibile, scânteia stinsă a cuvintelor însetate, cărbunele versurilor cu ochii mari.
Găsește golful viselor, îmbracă-mi zilele în verde, fii femeia la soare, palma tăcerii.
În depărtare, un nor de lapte, plouă asupra îndrăgostiților. Noaptea în ambuscadă amenință răsăritul zilei.
Îți aud pașii în azilurile tremurătoare ale tăcerii.
Soarele a închis pleoapa.
Ziua trebuie să urmeze noaptea.
Lasă toată lumina să se stingă, lasă toate zgomotele să dispară.
Îmi iubesc toată familia.
Iubesc pe oricine, corp.
Iubesc pe oricine, corp.
Îmi iubesc toată familia.
Iubesc pe oricine, corp. Iubesc pe oricine, corp.
Îmi iubesc toată familia.
Iubesc, iubesc, iubesc pe oricine, trup, trup, trup.
Eugenia mea, zorile mele infinite, corola mea de perle a zilelor de încoronare, antidotul meu pentru tăcerea albastră, împărăteasa mea cu picioare mici de cristal, fluturele meu învăluit în stele, scara mea spre bucurie, torentul meu cu bucle de lună, lumina mea vibrantă, leagăn al mării.
Pașii tăi de dans urmăresc cosmosul din inima mea.
Eugenia mea, zorile mele infinite.
Floare, floare, te iubesc.
Floare, floare, te iubesc.