Mai multe piese de la Nacho Vegas
Descriere
Realizator: Cristian Pallejà
Producator: Ferran Resines
Producator: Nacho Vegas
Producator: Hans Laguna
Versuri și traducere
Original
Comienzo el día silbando alguna inopinada melodía, hasta que con la magia surge la osadía y hallo palabras que suponen mil molestias, con las que ir alimentando a esta bestia, que es la canción cuando el silbido torna canto o cuando rimo desencanto con trastorno y desazón.
Y ya atardece, y nada de lo que ahora siento se parece a lo que creía sentir, a lo que quería decir, que puede resumirse en: quiérote tanto que. . . ¡Mmm!
Anochecido y aún no sé si mi canción es jaulabido.
Si a esta bestia hecha de salvaje ternura puede matarla mi ridícula amargura, o es ella la que me hace vivo con su aullido, tal vez la luz en esta madrugada oscura, quizás la cura contra la prudencia en materia de amor.
Despunta el alba, veo dorados alfileres en tu espalda.
Me digo que hoy a lo mejor despierto de mi estupidez y me repito en nuestra lengua: quiérote tanto que. . . ¡Mmm!
Llegó el mañana, mi bestia solo hace lo que le viene en gana, a veces algo totalmente inapropiado.
Precisamente es cuando pienso que he acertado y el sol nos baña cuando abro la ventana, y entonces todo me da vueltas, estaré loco de atar.
Y algo increíble, bello y bestial, me dice que todo es posible, que esto lo he inventado yo y está diluviando tal vez, y me da igual.
Escribo en la pared: quiérote tanto que quiero quererte por lo menos veinticuatro horas más.
Traducere în română
Încep ziua fluierând vreo melodie neașteptată, până când odată cu magia ia naștere îndrăzneala și găsesc cuvinte care provoacă o mie de supărări, cu care să hrănesc această fiară, care este cântecul când fluierul devine cântec sau când rimează descântecul cu dezordine și neliniște.
Și deja e seară, și nimic din ceea ce simt acum nu seamănă cu ceea ce credeam că am simțit, cu ceea ce voiam să spun, care poate fi rezumat în: Te iubesc atât de mult încât. . . Hmm!
Dusk și încă nu știu dacă cântecul meu este cagebido.
Dacă amărăciunea mea ridicolă poate ucide această fiară făcută din tandrețe sălbatică, sau ea este cea care mă face să trăiesc cu urletul ei, poate lumina în această dimineață întunecată, poate un leac împotriva prudenței în materie de dragoste.
Zări de zori, văd ace de aur pe spatele tău.
Îmi spun că astăzi poate mă voi trezi din prostia mea și mă voi repet în limba noastră: Te iubesc atât de mult încât. . . Hmm!
Mâine a venit, fiara mea face doar ce vrea, uneori ceva total nepotrivit.
Tocmai când cred că am înțeles bine și soarele ne scaldă când deschid geamul, și atunci totul se învârte în jurul meu, o să fiu nebun.
Și ceva incredibil, frumos și bestial, îmi spune că totul este posibil, că eu am inventat asta și poate plouă, și nu-mi pasă.
Scriu pe perete: Te iubesc atât de mult încât vreau să te iubesc încă cel puțin douăzeci și patru de ore.