Upside Down

Totul a început prea bine - ca într-o scenă dintr-un film romantic: priviri, zâmbete, vântul în păr. Doar că în genericul final nu apare un sărut, ci o încercare de a te convinge că totul nu s-a terminat încă. Piesa este ca o voce la limita: fie un șoaptă, fie un strigăt despre faptul că iubirea a existat, dar s-a dovedit a fi doar o închiriere temporară, nu o proprietate. Un monolog foarte sincer, în care în loc de virgule sunt suspine reținute, iar în loc de punct este o nouă încercare de a începe.