Mai multe piese de la Khiem
Descriere
Producător: Khiem
Versuri și traducere
Original
Lại một ngày nữa, đến sát bên anh chẳng hay.
Đô thị không em, thiếu vắng đi đôi bàn tay.
Ngọn đèn cô đơn, dường như muốn cháy tan.
Tại sao người lại cách xa?
Huh. . .
Đằng đêm giá buốt, có mấy khi anh nhận ra.
Gã khờ hôm qua, buông lơi lạnh lùng với hoa.
Kìa tiếng nấc ai bên hồ, thì ra phố không bên đây nên khóc than.
Sài Gòn chẳng có lỗi, kỷ niệm đâu mất rơi.
Gọi lại hay vùng ký ức có tên em nơi ngoại ô.
Sài Gòn thật đau đớn, chứng kiến hết bao tan vỡ.
Ngày mình đã lỡ chuyến xe sai khờ.
Đưa đón mùa yêu cuối cùng, sót lại thành phố hoang sơ.
Chỉ có một người bơ vơ.
Và vài dòng nước mắt, vẫn cứ thế tuôn trào khi em nói rời đi.
Lòng còn nhiều nức thắt, khi đôi chân vội bước em không nói lời chi. Thế thì giờ chúng ta là gì?
Hay em chẳng còn nhớ tên anh.
Người từng yêu em nhiều như thế, nhưng sau cùng lại hóa thành kẻ mong manh.
Anh cũng nhiều lần khóc khi bước về đêm, như chẳng có cách nào quên.
Anh cũng mang nhiều hình bóng ấy, khi mà nhiều khoảnh khắc anh nhớ về em. Anh tự nhủ bản thân sẽ không buồn, khi em đi cùng một ai khác.
Nhưng nước mắt vẫn lăn theo từng dòng, nỗi cô đơn ngày dần tan nát.
Anh đã cố nhưng chẳng thể níu được nhau, em hãy hạnh phúc về sau.
Anh sẽ vẫn yêu em như ngày đầu, dù sẽ từng có những niềm đau.
Đứng giữa lòng Sài Gòn và khóc, vì chuyện tình mình chẳng thể vẽ nên. Anh vẽ về những mảnh ký ức, còn họ vẽ về vùng trời bình minh.
Sài Gòn chẳng có lỗi, kỷ niệm đâu mất rơi.
Gọi lại hay vùng ký ức có tên em nơi ngoại ô.
Sài Gòn thật đau đớn, chứng kiến hết bao tan vỡ.
Ngày mình đã lỡ chuyến xe sai khờ.
Đưa đón mùa yêu cuối cùng, sót lại thành phố hoang sơ.
Chỉ có một người bơ vơ.
Traducere în română
În altă zi, apropiindu-mă de tine fără să-ți dai seama.
Orașul fără tine îmi lipsește mâinile.
Lampa singuratică pare să vrea să se stingă.
De ce ești atât de departe?
Huh. . .
În noaptea rece, rar observa.
Prostul de ieri era rece și nepăsător cu florile.
Iată zgomotul plângerii cuiva lângă lac, apoi iese în stradă și nu este aici, așa că plânge.
Saigon nu este de vină, amintirile nu se pierd.
Apelați înapoi sau memoria cu numele dvs. în suburbii.
Saigon a fost atât de dureros, asistând la atâtea distrugeri.
În ziua în care am pierdut autobuzul greșit.
Bun venit ultimul sezon al dragostei, lăsând în urmă un oraș curat.
Există o singură persoană neputincioasă.
Și mai curgeau câteva lacrimi când am spus că plec.
Inima îmi mai plângea, când picioarele mele s-au îndepărtat repede, nu am scos un cuvânt. Deci ce suntem acum?
Sau nu-mi mai amintești numele.
Persoana care m-a iubit atât de mult, dar în cele din urmă s-a transformat într-o persoană fragilă.
De asemenea, plângea de multe ori când mergea noaptea, de parcă n-ar fi fost cum să uite.
Eu port și multe dintre acele imagini, când multe momente îmi amintesc despre tine. Mi-am spus că nu aș fi trist dacă ai merge cu altcineva.
Dar lacrimile mai curg pe fiecare râu, singurătatea dispare treptat.
Am încercat dar nu m-am putut ține unul de celălalt, vă rog să fiți fericiți pe viitor.
Te voi iubi în continuare ca în prima zi, chiar dacă va fi durere.
Stând în inima Saigonului și plângând, pentru că nu puteam să desenez o poveste de dragoste. El pictează despre amintiri, în timp ce ele pictează despre cerul zorilor.
Saigon nu este de vină, amintirile nu se pierd.
Apelați înapoi sau memoria cu numele dvs. în suburbii.
Saigon a fost atât de dureros, asistând la atâtea distrugeri.
În ziua în care am pierdut autobuzul greșit.
Bun venit ultimul sezon al dragostei, lăsând în urmă un oraș curat.
Există o singură persoană neputincioasă.