Mai multe piese de la Taco Hemingway
Mai multe piese de la @atutowy
Mai multe piese de la Andrzej Zaucha
Descriere
Producător, producție muzicală: @atutowy
Inginer de mixare, Inginer de mastering: Rafał Smoleń
Vocal: Taco Hemingway
Liric: Filip Szcześniak
Compozitor: Adam Wiśniewski
Liric: Zbigniew Książek
Liric: Jaroslaw Dobrzynski
Versuri și traducere
Original
Jak pies bezpański za mięsem biegnę jak dekadę wcześniej.
Już Ciebie nie widzę we śnie. Głównie dlatego, że nie śpię.
Ty piękny, biały mój kruku najmilszy, wybacz apetyt mój wilczy.
Byliśmy chorzy, wspólne momenty nieliczne, lecz mnie trzymają na smyczy. Ruda, nie słuchaj, co słucha Ci papla, Twoja psiapsióła wariatka.
Weź mi zaufaj, jesteśmy jak żuraw i czapla. Po prostu ciężko się zgrać nam.
Warszawa nocą ma aurę nieziemską. Zobacz, jak gwiazdy świecą.
Ulice są dyskoteką, księżyc w moim -imieniu Cię wzywa na dancefloor.
-Ostatnio słońca mniej, ostatnio noce -bardziej ciemne.
-Wspomnienia ciągle mnie dręczą i nie -zostawił mnie święty.
-Księżyc w trawie o Tobie nie chce gadać ze -mną. -Samotne noce są męką.
Nie ma Cię, gadam z -przesłanką.
-Ostatnio w mieście mym tramwaje po północy -błądzą.
-Stare tramwaje rechoczą, bo wszystkie dziś -jadą na mokro.
-Rozkładem nocnych tras piekielne jakieś -moce rządzą. -Jechać do Ciebie mnie wiozą.
W notesie piszę te słowa. Słuchaj, pamiętasz, jak złapał nas kanar w tramwaju? Byłem pijany,
Ty byłaś na haju.
Ja Cię kochałem, Ty byłaś na skraju i mnie zostawiłaś nazajutrz. Jak dostałem mandat, wiesz, co zrobiłem?
Zaniosłem do szklarza i oprawiłem.
W końcu to nasze ostatnie wspomnienie i wisi mi w kuchni po dziś dzień. I się ciągle trzyma nieźle, chociaż z brzydku pożółkł.
Żółcią kłów, którymi zagryzł Cię ten creep, oszust. Terapeutka mówi: "Nie wiesz, ile ryb w morzu?
" Lecz co mi po rybach? Ja wolę syrenę, co będzie mi wyć do grobu.
Jadę tym samym tramwajem, lecz po co? Jadę tramwajem, dokąd, huh?
Na Mokotowie się gapić po oknach, znowu katować domofon? Stop!
Aby się z tego amoku wydostać, musi mi sygnał dać kosmos. Tramwaj hamuje, wybucha panika, rozlega się łoskot.
Ostatnio w mieście mym tramwaje po północy błądzą.
Rozkładem nocnych tras piekielne jakieś moce rządzą.
Nie wiedzieć czemu, wciąż rozkłady jazdy tak zmieniają, że prawie każdy tramwaj pod twym oknem nocą staje.
Ostatnio słońca mniej, ostatnio noce bardziej ciemne.
Wspomnienia ciągle mnie dręczą. Jedzie ratunek karetką.
Księżyc w trawie o Tobie nie chce gadać ze mną.
Samotne noce są męką. Nie ma Cię, gadam z przesłanką.
Ostatnio w mieście mym tramwaje po północy błądzą.
Stare tramwaje rechoczą. Wracaj do domu odpocząć.
Nocnych tras piekielne jakieś moce rządzą.
Wrócę niebawem, ale przez Spatif, bo jeszcze noc mamy młodą.
Traducere în română
Ca un câine fără stăpân, alerg după carne ca acum un deceniu.
Nu te mai văd în visele mele. În principal pentru că nu dorm.
Tu, cel mai frumos corb al meu, iartă-mi pofta de mâncare.
Eram bolnavi, momentele noastre împreună erau puține, dar m-au ținut în lesă. Ruda, nu asculta despre ce vorbești, câinele tău nebun.
Crede-mă, suntem ca o macara și un stârc. Doar că ne este greu să ne înțelegem.
Varșovia noaptea are o aură de altă lume. Vezi cum strălucesc stelele.
Străzile sunt o discotecă, luna din numele meu te cheamă pe ringul de dans.
-A fost mai puțin soare în ultima vreme, iar nopțile au fost mai întunecate în ultima vreme.
-Amintirile încă mă chinuiesc și nu, sfântul m-a părăsit.
-Luna din iarbă nu vrea să-mi vorbească despre tine. -Nopțile singuratice sunt tortură.
Ai plecat, vorbesc cu -premise.
-Recent, tramvaiele din orașul meu rătăcesc după miezul nopții.
-Tramvaiele vechi croncănesc pentru că toate merg ude zilele astea.
-Orarul rutelor de noapte este controlat de unele puteri infernale. - Mă duc la tine.
Scriu aceste cuvinte în caietul meu. Ascultă, îți amintești când ne-a prins un canar în tramvai? eram beat
Ai fost sus.
Te-am iubit, erai pe margine și m-ai părăsit a doua zi. Când am primit biletul, știi ce am făcut?
L-am dus la geam și l-am înrămat.
La urma urmei, a fost ultima noastră amintire și rămâne în bucătăria mea până astăzi. Și încă ține bine, deși a devenit urâtă.
Fiarele colților cu care te-a mușcat acest târâtor, o fraudă. Terapeutul spune: „Nu știi câți pești sunt în mare?
„Dar ce îmi pasă de pește? Prefer o sirenă care să urle în mormântul meu.
Eu iau același tramvai, dar de ce? Eu iau tramvaiul, unde, nu?
Te uiți la ferestrele din Mokotów, torturi din nou interfonul? Stop!
Pentru a ieși din această frenezie, cosmosul trebuie să-mi dea un semnal. Tramvaiul frânează, izbucnește panică, se prăbușește.
Recent, tramvaiele din orașul meu rătăcesc după miezul nopții.
Unele puteri infernale controlează programul rutei de noapte.
Din anumite motive, orarele continuă să se schimbe atât de mult încât aproape fiecare tramvai oprește în fața ferestrei tale noaptea.
În ultima vreme a fost mai puțin soare, iar nopțile au fost mai întunecate în ultima vreme.
Amintirile încă mă bântuie. O ambulanță este pe drum.
Luna din iarbă nu vrea să-mi vorbească despre tine.
Nopțile singuratice sunt tortură. Ai plecat, vorbesc cu o premisă.
Recent, tramvaiele din orașul meu rătăcesc după miezul nopții.
Tramvaiele vechi cronesc. Du-te acasă să te odihnești.
Unele puteri infernale stăpânesc rutele nocturne.
Revin curând, dar prin Spatif, pentru că noaptea este încă tânără.