Mai multe piese de la 7loseey
Descriere
Lansat pe: 2025-09-30
Versuri și traducere
Original
-¿Vamos a morir? -Así es.
Y como es inevitable, ¿nos pide -que luchemos hasta el final?
-¿Significa eso que la vida no tiene ningún sentido?
¿Que no ha tenido sentido que nacierais, ni las muertes de vuestros compañeros, ni tampoco sus vidas como soldados? ¡Claro que no! Nosotros vamos a dar sentido a su existencia.
Todo lo que me honra, de cada caída he podido levantarme.
Pienso acabar la carrera y el máster y cumplir el sueño de poder pegarme.
No pude matarme de pensar cuánto lloraría mi madre. No pudieron matarme, tuve los cojones para plantarme.
Pintaba una vida tranquila, nací en un pueblo tranquilo.
Mis padres siempre se sacrificaron, priorizaron todo lo mío.
La verdad es que eso no puedo quejarme, nunca me ha faltado nada de crío, por eso siempre que veo fotos de pequeño sonrío.
En el cole los profes me amaban, pero me sobrevaloraban.
Decían que era superdotado y eso me dotó un complejo de superioridad.
Traté de superar ese narcisismo, pero todo se acabó muy mal.
Mentí a demasiadas personas, no sabía otra forma para poderme valorar. Con catorce las compañías, tan pocas que me ayudaran.
La verdad es que eran buenas personas, pero no veían más allá del mañana.
En el instituto repetían el talento que yo desaprovechaba.
Un profe me dijo: "Deja los estudios, vago, no vales para nada".
Y entonces llegó cuarentena, a día de hoy pienso que me salvé por los pelos.
Empecé a leer sobre física y filosofía para así crear un yo nuevo.
Luego apareció una persona que casi consigue sacarme del juego. Y a pesar de lo mal, hago bromas, comprende su pueblo en fuego.
Acabé bachiller y entré directo a la universidad.
Me tuve que ir solo a vivir y la depresión no tardó en llegar.
Me quise dejar la carrera en primero porque no me llegaba a motivar, y comprendí que esta vida muchas veces trata solo de remar.
Conocí al amor de mi vida y ella fue quien me salvó la vida.
Ambiciono demasiado esa libertad, por eso voy en libre caída, y debo mil agradecimientos a los iluminados y a mi familia por hacerme dudar muchas veces si estoy en estado de vigilia.
Traducere în română
-O sa murim? -Asa e.
Și din moment ce este inevitabil, ne cere să luptăm până la capăt?
-Înseamnă că viața nu are sens?
Că n-avea sens să te naști, nici să mori tovarășii tăi, nici în viața lor de soldați? Desigur că nu! Vom da un sens existenței lor.
Tot ce mă onorează, din fiecare cădere am putut să mă ridic.
Plănuiesc să-mi termin diploma și masterul și să-mi îndeplinesc visul de a putea da drumul la sol.
Nu mă puteam sinucide gândindu-mă cât de mult va plânge mama. Nu m-au putut ucide, am avut curajul să mă ridic.
Am pictat o viață liniștită, m-am născut într-un oraș liniștit.
Părinții mei s-au sacrificat mereu, au prioritizat tot ce aveam.
Adevărul este că nu mă pot plânge de asta, nimic nu mi-a lipsit niciodată în copilărie, de aceea ori de câte ori văd fotografii din copilăria mea zâmbesc.
La școală profesorii m-au iubit, dar m-au supraevaluat.
Au spus că sunt înzestrată și asta mi-a dat un complex de superioritate.
Am încercat să depășesc acel narcisism, dar totul s-a terminat foarte prost.
Am mințit prea mulți oameni, nu știam altă cale să mă prețuiesc. Cu paisprezece companii, atât de puține care m-ar ajuta.
Adevărul este că erau oameni buni, dar nu vedeau dincolo de mâine.
În liceu au repetat talentul pe care l-am irosit.
Un profesor mi-a spus: „Lasă-ți studiile, leneșule, nu ai valoare”.
Și apoi a venit carantina, până în ziua de azi cred că am scăpat de puțin.
Am început să citesc despre fizică și filozofie pentru a crea un nou eu.
Apoi a apărut o persoană care aproape a reușit să mă dea afară din joc. Și în ciuda lucrurilor rele, fac glume, își înțelege orașul în flăcări.
Am terminat liceul și am mers direct la universitate.
A trebuit să trăiesc singură și depresia nu a întârziat să apară.
Am vrut să părăsesc cursa în clasa întâi pentru că nu m-a motivat și am înțeles că viața asta de multe ori este doar despre canotaj.
Am cunoscut iubirea vieții mele și ea a fost cea care mi-a salvat viața.
Pofnesc prea mult acea libertate, de aceea sunt în cădere liberă și datorez o mie de mulțumiri celor luminați și familiei mele pentru că m-au făcut să mă îndoiesc de multe ori dacă sunt în stare de veghe.