Mai multe piese de la Shartnuss
Mai multe piese de la Tr.D
Mai multe piese de la Phankeo
Descriere
Producător: Phạm Huân
Editura muzicală: MaiDao Music
Compozitor: Vũ Thanh Tùng
Compozitor: Phạm Trọng Dũng
Versuri și traducere
Original
Liệu nắng có khiến em quay về đây?
Con tim anh sao đau đến vậy?
Tình yêu tìm sao chẳng thấy.
Còn nhớ góc phố hai ta vẫn thường qua, tay trong tay nhâm nhi một tách trà.
Giờ hai nơi phương xa, và chỉ còn những nỗi đau.
Ngày mình bên nhau, nhìn em cũng vui, lòng anh cũng vương chút sầu.
Bật tạnh cơn mưa, ánh lên kỷ niệm không quên.
Còn đó bức thư anh trao tới em.
Rồi chỉ khi cơn mưa tới, không thấy em nữa, anh chợt hững hờ.
Tự trách anh quá khờ, nhìn em cạnh bên ai khác.
Một mình trong cơn giông tố, cố giấu nhung nhớ trôi về bến bờ.
Tỉnh giấc giữa đời, anh mong đó là giấc mơ. . .
Trong một giây anh đã từng nghĩ mình sẽ ở bên mãi mãi.
Vì sao giờ đây chỉ có mình anh với những điều chẳng thể phai?
Vì nỗi nhớ em còn cồn cào, người đi chẳng có một lời chào. Ngoài kia phố đông thật ồn ào, và không muốn đau thêm lần nào.
Như chiếc lá đang rơi đang rơi mang mùa thu thật vội vàng.
Và em cũng đến, vẫn đến rồi đi cho lòng anh thêm dở dang. Bao giấc mơ còn lỡ làng, anh đứng đây và mơ màng.
Vẫn thẫn thờ khi màn đêm xuống, lạc vào ký ức muộn nhàng.
Mưa rơi khẽ rơi trên đôi mắt ai, em đâu nào biết?
Chỉ là những tổn thương mà anh gìn giữ cho tâm hồn anh bớt cô đơn.
Mây trôi nhẹ trôi đưa em về nơi, mang theo yêu thương ký ức nhạt nhòa.
Dù đã cố nhưng chẳng thể giữ em ở. . .
Rồi chỉ khi cơn mưa tới, không thấy em nữa, anh chợt hững hờ.
Tự trách anh quá khờ, nhìn em cạnh bên ai khác.
Một mình trong cơn giông tố, cố giấu nhung nhớ trôi về bến bờ.
Tỉnh giấc giữa đời, anh mong đó là giấc, giấc -mơ.
-Rồi chỉ khi cơn mưa tới, không thấy anh nữa, em chợt hững hờ.
Tự trách em quá khờ, nhìn anh cạnh bên ai khác.
Một mình trong cơn giông tố, cố giấu nhung nhớ trôi về bến bờ.
Tỉnh giấc -giữa đời, em mong đó là giấc, giấc mơ. -Liệu nắng có khiến em quay về đây đây. . .
Nắng chẳng mang em về.
Traducere în română
Mă va face soarele să mă întorc aici?
De ce te doare inima atât de tare?
De ce nu pot găsi dragostea?
Îmi amintesc și acum colțul de stradă pe lângă care treceam, sorbind o ceașcă de ceai mână în mână.
Acum cele două locuri sunt departe și a mai rămas doar durere.
În ziua în care am fost împreună, m-am bucurat să te văd, dar și inima mea a fost puțin tristă.
Ploaia s-a oprit, reflectând amintiri de neuitat.
Și mai e scrisoarea pe care ți-am dat-o.
Apoi, tocmai când a venit ploaia și nu te-am mai putut vedea, am devenit brusc indiferentă.
Mă învinuiesc că sunt atât de prost, că te văd cu altcineva.
Singur în furtună, încercând să-mi ascund amintirile plecând înapoi la țărm.
Trezindu-mă în mijlocul vieții, sper să fie un vis. . .
Pentru o secundă a crezut că va fi cu ea pentru totdeauna.
De ce sunt acum singur cu lucrurile de neșters?
Pentru că încă îmi este atât de dor de tine, cel care a plecat nici măcar nu a salutat. Străzile aglomerate sunt atât de zgomotoase acolo și nu vreau să fiu rănită din nou.
Ca niște frunze care cad, care aduc toamna atât de repede.
Și vii și tu, tot vii și pleci, făcându-mi inima și mai neterminată. Multe vise încă lipsesc, stau aici și visez.
Încă amețit la lăsarea nopții, pierdut în amintirile târzii.
Ploaia cade ușor asupra ochilor cui nu cunoști?
Este doar durerea pe care o păstrează pentru a-și face sufletul mai puțin singur.
Norii în derivă m-au purtat cu blândețe înapoi la destinație, aducând cu mine amintirile stinse ale iubirii.
Chiar dacă am încercat, nu am putut să te țin acolo. . .
Apoi, tocmai când a venit ploaia și nu te-am mai putut vedea, am devenit brusc indiferentă.
Mă învinuiesc că sunt atât de prost, că te văd cu altcineva.
Singur în furtună, încercând să-mi ascund amintirile plecând înapoi la țărm.
Trezindu-mă în mijlocul vieții, sper să fie un vis, un vis.
-Și atunci tocmai când a venit ploaia și nu te-am mai putut vedea, m-am simțit deodată indiferentă.
Mă învinuiesc că sunt atât de prost, că te văd cu altcineva.
Singur în furtună, încercând să-mi ascund amintirile plecând înapoi la țărm.
Trezirea - în mijlocul vieții, sper că a fost un vis, un vis. -Mă va face soarele să mă întorc aici? . .
Soarele nu mă va aduce acasă.