wiedersehen

Uneori chiar și tăcerea urlă mai tare decât toate celelalte. Mai ales cea care rămâne după. După voci, fotografii pe pereți și atingeri care au devenit mai reci decât bateriile în ianuarie. Această melodie este ca o pauză prelungită între„poate, cândva” și„cu siguranță nu”. Se pare că totul poate fi depășit: pereții pot fi revopsiți, numerele șterse, dar memoria continuă să repete ceea ce nu mai sună. Doar că acum fiecare pas înainte trebuie făcut prin ecou.