Descriere
Versier, compozitor, interpret asociat, aranjor, producător: Phong Max
Versuri și traducere
Original
Như cỏ dại bên hoa, bên cạnh nắng kiêu sa.
Thế một ngày trôi qua, tôi thấy em thật buồn.
Nhìn em cố vươn mình, vượt lên giữa cho tàn đắng cay.
Cần một tia nắng, chiếu xuyên mây đen để lấy hy vọng.
Khuế mi lưng trông, có cây vẫn nhìn hoa không?
Đừng chờ mong nữa, chẳng có ai thương em từ trái tim này.
Sắc hương phai tàn, tuổi xuân đem gửi theo mây.
Từng cánh hoa rơi xót tàn, theo bóng nàng.
Con tim hiếu khô như đang dần tan, vô vọng.
Lối góc phòng đơn côi có anh còn nhớ em? Nhìn ánh trăng soi cuối đường, khắp phố phường.
Đôi chân tôi đâu có thể tìm em, nó lười.
Anh nắm chặt đôi tay sẽ không buông xuôi. . .
Chôn sâu tâm tư bao nhiêu lâu mình anh biết.
Yêu đơn phương em bao nhiêu lâu mình anh biết. Cơn mưa đi qua trong đêm thâu còn anh nhớ.
Sắc đen bao vây anh mang trong lòng mộng mơ. Đợi chờ một người để rồi cứ mãi ngẩn ngơ.
Từng ngày từng giờ ngủ rơi thét bút viết thơ.
Cần một tia nắng, chiếu xuyên mây đen để lấy hy vọng.
Khuế mi lưng trông, có cây vẫn nhìn hoa không?
Đừng chờ mong nữa, chẳng có ai thương em từ trái tim này.
Sắc hương phai tàn, tuổi xuân đem gửi theo mây.
Từng cánh hoa rơi xót tàn, theo bóng nàng.
Con tim hiếu khô như đang dần tan, vô vọng.
Lối góc phòng đơn côi có anh còn nhớ em?
Nhìn ánh trăng soi cuối đường, khắp phố phường.
Đôi chân tôi đâu có thể tìm em, nó lười.
Anh nắm chặt đôi tay sẽ không buông xuôi. . .
Traducere în română
Ca buruienile lângă flori, lângă soarele frumos.
Așa că a trecut o zi, am văzut-o foarte tristă.
Privind cum încerci să te întinzi, să învingi amărăciunea.
Am nevoie de o rază de soare, strălucind prin norii întunecați pentru a obține speranță.
Există copaci care încă se uită la flori?
Nu mai aștepta, nimeni nu te iubește din această inimă.
Parfumul se estompează, tinerețea este alungată cu norii.
Fiecare petală de floare cădea, urmându-i umbra.
Inima pustie și dornică pare să se topească treptat, fără speranță.
În colțul singuratic al camerei, încă ți-e dor de mine? Privește lumina lunii care strălucește la capătul drumului, pe toate străzile.
Picioarele mele nu te pot găsi, sunt leneși.
Își ținea strâns mâinile și nu-și dădu drumul. . .
Știu doar cât timp îmi voi îngropa gândurile.
Știu doar de cât timp te iubesc neîmpărțit. Ploaia a trecut prin noapte în timp ce încă își amintea.
Întunericul îl înconjoară, purtând vise în inimă. Aștept pe cineva și apoi rămâne confuz.
În fiecare zi, în fiecare oră de somn, adormeam scriind poezie.
Am nevoie de o rază de soare, strălucind prin norii întunecați pentru a obține speranță.
Există copaci care încă se uită la flori?
Nu mai aștepta, nimeni nu te iubește din această inimă.
Parfumul se estompează, tinerețea este alungată cu norii.
Fiecare petală de floare cădea, urmându-i umbra.
Inima pustie și dornică pare să se topească treptat, fără speranță.
În colțul singuratic al camerei, încă ți-e dor de mine?
Privește lumina lunii care strălucește la capătul drumului, pe toate străzile.
Picioarele mele nu te pot găsi, sunt leneși.
Își ținea strâns mâinile și nu-și dădu drumul. . .