Descriere
Autor: Daniela Miglietta
Liric: Valerio Carboni
Text: Karin Amadori
Text: Pier Vincenza Casati
Compozitor: Marco Rettani
Compozitor: Daniela Miglietta
Compozitor: Valerio Carboni
Compozitor: Karin Amadori
Compozitor: Pier Vincenza Casati
Voce: Mietta
Producator: Davide Tagliapietra
Versuri și traducere
Original
Ho mangiato sul divano mille volte sola, ho trecento docce fredde per sentirmi viva, ho riso un po' di me, probabile, e ho finto l'orgasmo anche con te e anche con te.
Ho pagato le multe, detto bugie, non tutte bianche, ho avuto paura, pregato, parlato, pensato, cambiato le tende, dormito coi vestiti, gli occhi truccati e tutti quei messaggi mai mandati.
Solo adesso io mi aspetto, solo adesso la vita non mi basta mai, non mi basta mai, non mi basta mai. E allora non ci penso più!
Ho venduto online tutti quei ricordi, le occasioni perse, i mobili, anche gli sbagli, per avere me.
E adesso non ci penso più, a fare quella che si nascondeva al buio fitto, preferisco la luna piena, quanto mi piaceva.
Ho sognato di sposarmi una volta almeno, scalza su una spiaggia oppure sopra un treno.
Ho scommesso tutto e a volte ho perso, rischiato di cantare almeno tu nell'universo.
Ho pianto da sola sotto la pioggia, ho fatto l'amore per strada, passando col rosso, sfidando la sorte comunque vada.
Pregato Dio in silenzio e di nascosto, ma non ricordo più se mi ha risposto.
Solo adesso la vita non mi basta mai, non mi basto mai. E allora non ci penso più!
Ho venduto online tutti quei ricordi, le occasioni perse, i mobili, anche gli sbagli, per avere me.
E adesso non ci penso più, a fare quella che si nascondeva al buio fitto, preferisco la luna piena, quanto mi piaceva.
E ho recitato chi non ero e mi hai sempre confusa con chi non ero.
Due cuori sopra un foglio nero, due vite a domandarsi se era tutto vero.
Raccolgo amore in un cassetto di vetro, aspetto solo che tu torni indietro. E non ci penso più.
Ho venduto online tutti quei ricordi, le occasioni perse, i mobili, anche gli sbagli, per avere me.
E adesso non ci penso più, a fare quella che si nascondeva al buio fitto, preferisco la luna piena, quanto mi piaceva!
Traducere în română
Am mâncat de o mie de ori singur pe canapea, am făcut trei sute de dușuri reci ca să mă simt în viață, am râs puțin de mine, probabil, și am prefăcut orgasm și cu tine și cu tine.
Am plătit amenzile, am spus minciuni, nu toate albe, mi-a fost frică, m-am rugat, am vorbit, am gândit, am schimbat draperiile, am dormit cu hainele pe mine, ochii machiați și toate acele mesaje pe care nu le-am trimis niciodată.
Abia acum aștept, abia acum viața nu este niciodată suficientă pentru mine, niciodată suficientă pentru mine, niciodată suficientă pentru mine. Și atunci nu mă mai gândesc la asta!
Am vândut online toate acele amintiri, oportunitățile ratate, mobilierul, chiar și greșelile, să mă aibă.
Și acum nu mă mai gândesc la asta, la a face ce era ascuns în întunericul gros, prefer luna plină, cât de mult mi-a plăcut.
Am visat să mă căsătoresc măcar o dată, desculț pe plajă sau în tren.
Am pariat totul și uneori am pierdut, am riscat să cânt măcar pe tine în univers.
Am plâns singur în ploaie, am făcut dragoste pe stradă, trecând cu semaforul roșu, ispitind soarta orice ar fi.
M-am rugat lui Dumnezeu în tăcere și pe ascuns, dar nu-mi mai amintesc dacă mi-a răspuns.
Numai că acum viața nu este niciodată suficientă pentru mine, nu este niciodată suficientă pentru mine. Și atunci nu mă mai gândesc la asta!
Am vândut online toate acele amintiri, oportunitățile ratate, mobilierul, chiar și greșelile, să mă aibă.
Și acum nu mă mai gândesc la asta, la a face ce era ascuns în întunericul gros, prefer luna plină, cât de mult mi-a plăcut.
Și am jucat cine nu am fost și tu m-ai confundat mereu cu cine nu am fost.
Două inimi pe o foaie neagră, două vieți întrebându-se dacă totul era adevărat.
Adun dragoste într-un sertar de sticlă, așteptând să te întorci. Și nu mă mai gândesc la asta.
Am vândut online toate acele amintiri, oportunitățile ratate, mobilierul, chiar și greșelile, să mă aibă.
Și acum nu mă mai gândesc la asta, la a face ce era ascuns în întunericul gros, prefer luna plină, cât de mult mi-a plăcut!