Descriere
Compozitor: Nguyễn Việt Cường
Compozitor: Đỗ Duy Anh
Producător: Kent Tran
Versuri și traducere
Original
Bao lâu nay ta dường như đã quên cách trao nhau lời ngọt ngào.
Sâu trong thâm tâm là bao vết thương chưa lành vì sao? Hôm nay trời mây nào hay lại che lối về.
Anh như chợt nhận ra, em đã quên đường về nơi ta hẹn thề đắp xây.
Em luôn lặng im để che giấu đi bao điều, và sau nụ cười kia của em còn mang nỗi tâm tư triền miên.
Ngàn lời nói có khiến bóng dáng anh rơi vào trong đôi mắt xa xăm, nhặt lại ký ức mà mình từng buông lơi lúc sai lầm.
Em mang theo ngàn nuối tiếc, cất thêm nỗi niềm da diết trong vali đầy. No. . .
Và anh loay hoay tìm lối thoát phía chân trời xa vời.
Căn phòng hoa vắng mãi biến mất bóng hình em.
Em ra đi cùng chiếc vali lệ ướt thuyền mi.
Anh đâu thể ngăn được phút chia ly cuốn em đi xa. Trôi theo chiều gió anh không biết nơi em muốn đi về.
Giá như lần đó ta không buông xuôi trôi qua vấn đề.
Và em ra đi cùng chiếc vali lệ ướt thuyền mi.
Chẳng lẽ do anh chìm đắm ngu si để giờ đây ta chẳng là gì?
Anh chỉ muốn lê đôi chân bước theo em một đoạn, mà vừa chệch bước nhưng em đã đi được một vạn bước rồi.
Giờ với mình đã quá nhiều lần lầm lỡ sai, để giờ đây cho người ra đi, người ở lại.
Vì chữ yêu đã không thành và lại giữ anh chữ nhớ, nên chấp nhận và buông tay chính anh là kẻ loser.
Tâm tư em khóa chặt trong chiếc vali, bụi thời gian phủ kín chẳng còn sót thêm điều gì.
Gói ghém lại cho hết bao phiền lo nghĩ suy, viên bánh lê dài trên cát mắt cay nhòe ngày em dắt đi.
Quá khứ anh chứa đầy tổn thương, nhưng em luống vờ như nỗi buồn không vấn vương.
Em từng quá yêu anh, , sao anh lại tệ đến như vậy? Ngủ mê trong cơn mơ không biết mình nên tỉnh dậy.
Con tim như vỡ ra, nước mắt tuôn rơi còn lại bao xót xa. . .
Em ra đi cùng chiếc vali, anh đâu thể ngăn được phút chia ly.
Trôi theo chiều gió anh không biết nơi em muốn đi về.
Giá như lần đó ta không buông xuôi trôi qua vấn đề. Và em ra đi cùng chiếc vali lệ ướt thuyền mi.
Chẳng lẽ do anh chìm đắm ngu si, để giờ đây ta chẳng là gì?
Anh chỉ muốn lê đôi chân bước theo em một đoạn, mà vừa chệch bước nhưng em đã đi được một vạn bước rồi.
Em ra đi cùng chiếc vali.
Chẳng lẽ do anh chìm đắm ngu si?
Anh chỉ muốn lê đôi chân bước theo em một đoạn, mà vừa chệch bước nhưng em đã đi được một vạn bước rồi.
Traducere în română
De atâta timp se pare că am uitat cum să schimbăm cuvinte dulci.
În adâncul inimii mele, sunt atât de multe răni care nu s-au vindecat încă, de ce? Astăzi cerul este înnorat și întunecă drumul spre casă.
Mi-am dat deodată seama că ai uitat drumul înapoi spre locul pe care am promis să-l construim.
Tu taci mereu pentru a ascunde multe lucruri, iar in spatele zambetului tau se afla un gand constant.
Mii de cuvinte i-ar putea face silueta să cadă în ochii lui îndepărtați, culegând amintirile pe care le-a lăsat să plece când a greșit.
Port mii de regrete, depozitând mai multe dureri într-o valiză plină. Nu. .
Și s-a chinuit să găsească o cale de ieșire la orizont îndepărtat.
Camera de flori este pustie si imaginea ta dispare pentru totdeauna.
Am plecat cu o valiză udă de lacrimi.
Nu pot opri momentul despărțirii să te ia departe. Plutind cu vântul, nu știu unde vrei să mergi.
Dacă nu am fi renunțat la problemă atunci.
Și am plecat cu o valiză udă de lacrimi.
Oare pentru că te-ai dedat în ignoranță că acum nu suntem nimic?
Am vrut doar să-mi trag picioarele și să te urmăresc puțin, dar de îndată ce mi-am pierdut pasul, ai făcut deja zece mii de pași.
Acum, pentru mine, am făcut prea multe greșeli, așa că acum îi las pe unii să plece, iar pe alții rămân.
Pentru că cuvântul dragoste nu a funcționat și m-a împiedicat să-mi amintesc, așa că dacă accepți și renunți, ești un ratat.
Gândurile mele sunt închise strâns într-o valiză, acoperită de praful timpului, fără a lăsa nimic în urmă.
Încheind toate grijile și gândurile, tortul lung de pere de pe nisip mi-a făcut ochii lăcrimați în ziua în care m-ai luat.
Trecutul tău este plin de răni, dar mă prefac că tristețea nu persistă.
Te iubeam atât de mult, de ce ești atât de rău? Adorm într-un vis, neștiind dacă ar trebui să mă trezesc.
Inima mea simțea că se rupe, lacrimile cădeau, lăsând în urmă atâta tristețe. . .
Ai plecat cu o valiză, nu am putut opri momentul despărțirii.
Plutind cu vântul, nu știu unde vrei să mergi.
Dacă nu am fi renunțat la problemă atunci. Și am plecat cu o valiză udă de lacrimi.
Oare pentru că te-ai dedat în ignoranță, astfel încât acum nu sunt nimic?
Am vrut doar să-mi trag picioarele și să te urmăresc puțin, dar de îndată ce mi-am pierdut pasul, ai făcut deja zece mii de pași.
Am plecat cu valiza.
Este pentru că ești cufundat în ignoranță?
Am vrut doar să-mi târesc picioarele și să te urmăresc puțin, dar de îndată ce mi-am pierdut pasul, ai făcut deja zece mii de pași.