Mai multe piese de la Fiolet
Descriere
Compozitor: Сергій Мартинюк
Versori: Сергій Мартинюк
Versuri și traducere
Original
Там, де потрібен ти, кому руки до серця кладати.
Світ цілий перейти, відступити, щоб сильніше ударити.
Там, де потрібен ти, снігом тану в обіймах радісних.
Якось жили-були, жили-тягли. Телефонуй, чекай!
А я обіцяю тобі дійти.
Тримай під серцем мої квіти у ці правдиві, важкі часи.
Я обіцяю тобі дійти, як поцілунки за вухом сни, лоскоче вітер.
Там, де потрібна ти, сталим і стачужі раптом рідними.
Голос від томи хрипить: "Побудь зі мною ще кілька, хоч кілька хвилин".
Там, де потрібна ти, зникають восени люди, йдуть назавжди. Якось жили-були, жили-тягли.
Телефонуй, чекай!
А я обіцяю тобі дійти.
Тримай під серцем мої квіти у ці правдиві, важкі часи.
Я обіцяю тобі дійти, як поцілунки за вухом сни, лоскоче вітер.
Ко сивим рубців лягає на душу твоє мовчання, як сукню Василіну вдягає надія.
Щоразу стаєш на край, шепочу слухавці: "Більше нічого!
Не перша і не остання". Якось жили-були, жили-тягли.
Телефонуй, чекай!
А я обіцяю тобі дійти.
Тримай під серцем мої квіти у ці правдиві, важкі часи.
Я обіцяю тобі дійти, як поцілунки за вухом сни, лоскоче вітер.
Traducere în română
Unde ai nevoie de tine, cui să-ți pui mâinile la inimă.
Întreaga lume să se miște, să se retragă să lovească mai tare.
Acolo unde este nevoie de tine, zăpada se topește în brațele celor veseli.
Cumva au trăit și au fost, au trăit și au târât. Sună, așteaptă!
Și promit că vei reuși.
Păstrează-mi florile sub inima ta în aceste vremuri adevărate și dificile.
Îți promit că vei ajunge, ca sărutările după urechea unui vis, gâdilând vântul.
Acolo unde este nevoie de tine, bătrânii și bătrânii devin brusc rude.
Vocea de la toma răgușită: „Stai cu mine încă câteva minute, chiar dacă doar pentru câteva minute”.
Acolo unde este nevoie de tine, oamenii dispar toamna, pleacă pentru totdeauna. Cumva au trăit și au fost, au trăit și au târât.
Sună, așteaptă!
Și promit că vei reuși.
Păstrează-mi florile sub inima ta în aceste vremuri adevărate și dificile.
Îți promit că vei ajunge, ca sărutările după urechea unui vis, gâdilând vântul.
Ca niște cicatrici cenușii, tăcerea ta cade pe suflet, așa cum speranța se îmbracă pe rochia lui Vasylin.
De fiecare dată când stai pe margine, îi șoptesc ascultătorului: „Nimic mai mult!
Nu primul și nici ultimul.” Cumva au trăit și au fost, au trăit și au târât.
Sună, așteaptă!
Și promit că vei reuși.
Păstrează-mi florile sub inima ta în aceste vremuri adevărate și dificile.
Îți promit că vei ajunge, ca sărutările după urechea unui vis, gâdilând vântul.