Mai multe piese de la Lukasyno
Mai multe piese de la Kriso
Descriere
Voce: Lukasyno
Producator: Kriso
Programator: Kriso
Liric: Łukasz Szymański
Compozitor: Krzysztof Bejda
Versuri și traducere
Original
Każdy z nas pisze opowieść swojego życia.
Mówią, gdy kogoś kochasz, to pozwól mu odejść.
Pamiętaj jednak, że ten, kto wraca, jest zawsze kimś innym niż ten, który odszedł.
Ta!
Chłodna jesień, w mroku nocy zatopione bloki.
Chłopak w dresie, zaczesane włosy, nowe skoki. Kod na kieszeń, zagranica, Anglia, Francja, Włochy.
Brał, co los mu przyniesie, szybkie życie jak narkotyk.
Czarnym mesiem podjechali pod blok chłopek, a on w stresie, bo znów chcieli wyrwać parę złotych.
Z każdym umiał się dogadać, miał smykałkę do roboty, ale wokół urządza floty, zwinięte banknoty.
W nocnych klubach znały go barmanki. Pęga gruba, tipy obok szklanki.
Zimna wóda, szampan, Black Bacardi. Pierwszy był do tańca, bitki i hulanki.
Nie z pierwszej ławanki, kręcił się od małolata.
Na wojennej ścieżce, z prawem wiecznie zatarg. Budził respekt jak na boisku Zlatan.
Nie wiedział, czego chce, stał się tym, kim się otaczał. Wiedziała, że problemy go kochają.
Nie miała sił, a pobyć za nim chciała. Łagodny wiatr zamienił się w huragan.
W jego dłoniach dwa szklane tulipany. Został sam z nieopatrzoną raną.
Piąta rano, policja na sygnałach, a na dzielnicy jej więcej nie widziano.
Zapomniała, że pokochała chuligana. Wiedziała, że problemy go kochają.
Nie miała sił, a pobyć za nim chciała. Łagodny wiatr zamienił się w huragan.
W jego dłoniach dwa szklane tulipany. Został sam z nieopatrzoną raną.
Piąta rano, policja na sygnałach, a na dzielnicy jej więcej nie widziano. Zapomniała, zapomniała. . .
Planował z nią przyszłość, ale wszystko wraca. Łatwo przyszło, łatwo poszło, krata.
Nie liczyła dni, miesięcy, tylko lata. Ona czeka, kocha, choć nie umie płakać.
Długie listy, wyjazdy, nawidzenia. Brak mężczyzny w zimny kamień ją zamieniał.
W sercu blizny, w oczach brak porozumienia i poczuła, że to wszystko bez znaczenia.
Nie mógł jej tego dać, czego sam w sobie nie miał.
Miłość to piękny dar, co w dobro zło odmienia. Choć w sercach płonął żar, to powtarzali schemat.
Odchodził i powracał rzucony jak bumerang. Zaczęła jarać petę i skąpo się ubierać.
Ból kryła pod tapetą, pod nią zniszczona cera. On zaczął latać z fetą i pochłonął go melanż.
Narobił se przy pał, tak skończyła się kariera.
Wiedziała, że problemy go kochają. Nie miała sił, a pobyć za nim chciała.
Łagodny wiatr zamienił się w huragan. W jego dłoniach dwa szklane tulipany.
Został sam z nieopatrzoną raną.
Piąta rano, policja na sygnałach, a na dzielnicy jej więcej nie widziano.
Zapomniała, zapomniała.
Traducere în română
Fiecare dintre noi scrie povestea vieții noastre.
Se spune că atunci când iubești pe cineva, dă-i drumul.
Dar amintiți-vă că cel care se întoarce este întotdeauna diferit de cel care a plecat.
Da!
Toamnă răcoroasă, blocuri scufundate în întunericul nopții.
Un băiat în trening, păr pieptănat, sărituri noi. Cod de buzunar, în străinătate, Anglia, Franța, Italia.
A luat orice i-a adus soarta, viață rapidă ca un drog.
Un țăran a ajuns cu mașina până la bloc într-o mizerie neagră și a fost stresat pentru că voiau să fure din nou câțiva zloți.
Era în stare să se înțeleagă cu toată lumea, avea un talent pentru munca lui, dar avea flote de bancnote suflate întinse în jur.
Barmanii din cluburile de noapte îl cunoșteau. Burtă groasă, vârfuri lângă pahar.
Apă rece, șampanie, Bacardi negru. Prima a fost pentru dans, luptă și desfătare.
Nu din primul rând, este de când era adolescent.
Pe calea războiului, mereu în contradicție cu legea. A impus respect ca Zlatan pe teren.
Nu știa ce vrea, a devenit cine s-a înconjurat. Ea știa că problemele îl iubesc.
Nu avea puterea, dar voia să rămână cu el. Vântul blând s-a transformat într-un uragan.
În mâinile lui sunt două lalele de sticlă. A rămas singur cu o rană nesupravegheată.
5 dimineața, poliția pe semnale și nu a mai fost văzută niciodată în raion.
A uitat că iubește un huligan. Ea știa că problemele îl iubesc.
Nu avea puterea, dar voia să rămână cu el. Vântul blând s-a transformat într-un uragan.
În mâinile lui sunt două lalele de sticlă. A rămas singur cu o rană nesupravegheată.
5 dimineața, poliția pe semnale și nu a mai fost văzută niciodată în raion. A uitat, a uitat. . .
Își plănuia un viitor cu ea, dar totul se întoarce. Ușor venit, ușor, verifică.
Ea nu număra zilele, lunile, ci anii. Ea așteaptă, iubește, deși nu poate plânge.
Scrisori lungi, excursii, vizite. Lipsa unui bărbat a transformat-o într-o piatră rece.
Erau cicatrici în inima ei, nu era nicio înțelegere în ochii ei și simțea că totul nu contează.
Nu putea să-i dea ceea ce nu avea în sine.
Dragostea este un dar frumos care transformă răul în bine. Chiar dacă în inimile lor era foc, ei au repetat modelul.
A plecat și s-a întors aruncat ca un bumerang. A început să fumeze tutun și să se îmbrace puțin.
Durerea era ascunsă sub tapet, sub acesta era pielea deteriorată. A început să zboare cu feta și a devenit absorbit de amestec.
A intrat în necazuri și așa s-a încheiat cariera lui.
Ea știa că problemele îl iubesc. Nu avea puterea, dar voia să rămână cu el.
Vântul blând s-a transformat într-un uragan. În mâinile lui sunt două lalele de sticlă.
A rămas singur cu o rană nesupravegheată.
5 dimineața, poliția pe semnale și nu a mai fost văzută niciodată în raion.
A uitat, a uitat.