Mai multe piese de la Lukasyno
Mai multe piese de la Kriso
Descriere
Voce: Lukasyno
Voce: Siara
Producator: Kriso
Programator: Kriso
Liric: Łukasz Szymański
Text: Kamil Bućko
Compozitor: Krzysztof Bejda
Versuri și traducere
Original
Trudzień rano zimną wodą przemywam twarz zaspaną.
W duszy czuję się wciąż młodo, ale ciało w kość dostało. Wiem, gdzie kręte drogi wiodą.
Wróciłem tu z oddali, tam na klatce zawsze wiało chłodem. By coś zmienić, byliśmy zbyt mali.
Dawny świat za zasłoną nocy wypełniony łzami.
Życie miało dla nas swoje plany, zabiźnione rany. Szuka w sobie wad, kto się czuje niekochany.
Ludzie nie potrafią dać ci więcej, niż dostali sami. Wybaczamy, drugi raz nie zaufamy.
Za zamkniętymi drzwiami zostaw dawne bramy. O rodzinie, jak o zmarłych, dobrze albo wcale.
Do hartowanej w ogniu stali nie dolewaj żalu stary. Wiesz, jak jest.
Raz świeci słońce, raz pada deszcz. Patrzysz na niebo, widzisz chmury lub promienie.
Widzisz to, co chcesz. Dziś siłę mam za trzech. Powolny wdech daje mi spokój.
Został nam tylko śmiech. Dalej przejdziemy swą nić żywota.
Ogarnia dreszcz, bo tam na blokach ktoś stracił sens. Żywe wspomnienia nie topnieją, gdy zamknę oczy.
Zapadam w sen, przewietrzam pokój, mącę myślami w nocy półmroku. Kim jestem? Wiem. Skąd jestem?
Wiem. Poznają nas po owocach.
Mierzą mnie swą miarą, mam swój szczyt. Nie daj za wygraną, trzymaj szyk.
Kilku nas zostało. Dobrze nie wróżył nam nikt. Pięć razy paść, sześć razy wstać.
Nie mam siedmiu żyć. Mierzą mnie swą miarą, a ja mam swój szczyt.
Nie daj za wygraną, trzymaj szyk. Kilku nas zostało. Dobrze nie wróżył nikt.
Pięć razy paść, sześć -razy wstać. Nie mam siedmiu żyć.
-Czekając na jutro, choć nie wiesz, czy lepsze nie było wczoraj.
Wracam do czasów, wtedy ludzi nie dzieliła jakaś śmieszna dola. Widziałem te twarze wyryte w betonie jak luka.
I dalej też widzę tych ćpunów leżących na Łodzi na brukach.
Życie dało mi szansę, więc nie chciałbym więcej zaliczyć klęski. Bo kiedy dachujesz, wtedy widzisz tak naprawdę, kto jest ile warty.
Śmiech zakrywa smutek, serce się goi, lecz zostają blizny.
A łatwo wydaje się tylko ten pieniądz, co wpada w kieszeń z łatwizny.
Esperanto, podwórek to trasa przez centrum, tam na dziesiątki.
Smak życia gorzki, zjazd bywa ostry, kolejne palą się mosty. My od gorszego Boga i nie każdy tutaj wyrósł na przestępcę.
Gdy widzę ci ziomeczku z dziećmi, to uwierz, że wtedy raduje się serce.
Widziałem wariatów, sami się kładli na torach.
I dobrych chłopaków życie zmieniło w potwora. Tak jest na tym szlaku.
Jedna miłość dla podwórek, które nucą z nami te słowa. Pięć razy paść, sześć razy wstać i zawsze do góry głowa.
Mierzą mnie swą miarą, mam swój szczyt. Nie daj za wygraną, trzymaj szyk.
Kilku nas zostało. Dobrze nie wróżył nam nikt. Pięć razy paść, sześć razy wstać.
Nie mam siedmiu żyć. Mierzą mnie swą miarą, a ja mam swój szczyt.
Nie daj za wygraną, trzymaj szyk. Kilku nas zostało. Dobrze nie wróżył nikt.
Pięć razy paść, sześć razy wstać.
Nie mam siedmiu żyć.
Traducere în română
Dimineața, îmi spăl fața somnoroasă cu apă rece.
Încă mă simt tânăr în suflet, dar corpul meu a luat o bătaie. Știu unde duc drumurile întortocheate.
M-am întors aici de la distanță, era mereu frig în scară. Eram prea mici pentru a face diferența.
Lumea veche din spatele vălului nopții, plină de lacrimi.
Viața își avea planurile pentru noi, rănile ei s-au vindecat. El caută greșeli în sine, care se simte neiubit.
Oamenii nu vă pot oferi mai mult decât au primit. Iertăm, nu vom mai avea încredere.
Lasă vechile porți în spatele ușilor închise. Despre familie, ca despre morți, bine sau deloc.
Nu turna regretul în oțel călit la foc, bătrâne. Știi cum e.
Uneori soarele strălucește, alteori plouă. Te uiți la cer, vezi nori sau raze.
Vezi ce vrei. Astăzi am puterea de trei. Respirul încet îmi dă pace.
Tot ce ne mai rămâne este râsul. Ne vom continua firul vieții.
Simți un fior, pentru că în acele blocuri cineva și-a pierdut simțul. Amintirile vii nu se topesc când închid ochii.
Adorm, aerisesc camera și mă gândesc în amurgul nopții. cine sunt eu? Știu. De unde sunt?
Știu. Ne vor recunoaște după roadele noastre.
Mă măsoară după standardele lor, sunt la vârf. Nu renunța, stai la coadă.
Au mai rămas câțiva dintre noi. Nimeni nu ne-a fost de bun augur. Cădeți de cinci ori, ridicați-vă de șase ori.
Nu am șapte vieți. Ei mă măsoară după standardele lor, iar eu sunt la vârf.
Nu renunța, stai la coadă. Au mai rămas câțiva dintre noi. Nimeni nu a prevestit bine.
Cădeți de cinci ori, ridicați-vă de șase ori. Nu am șapte vieți.
-Așteptând ziua de mâine, deși nu știi dacă ieri nu a fost mai bine.
Mă întorc la vremurile când oamenii nu erau împărțiți de o soartă ridicolă. Am văzut aceste fețe cioplite în beton ca un gol.
Și încă îi văd pe acei drogați întinși pe trotuare în Łódź.
Viața mi-a dat o șansă, așa că nu vreau să eșuez din nou. Pentru că atunci când te răsuci, atunci vezi cu adevărat cine merită ce.
Râsul acoperă tristețea, inima se vindecă, dar cicatricile rămân.
Și doar banii care îți cad în buzunar sunt ușor de cheltuit.
Esperanto, curtea este un traseu prin centru, sunt zeci.
Gustul vieții este amar, coborârea poate fi ascuțită, iar podurile ard. Suntem de la un Dumnezeu mai rău și nu toată lumea de aici a crescut pentru a fi criminal.
Când te văd, prietene, cu copiii tăi, crede-mă, inima mea se bucură.
Am văzut oameni nebuni întinși pe șine.
Și viața i-a transformat pe băieții buni în monștri. Așa este pe acest traseu.
O dragoste pentru curțile care fredonează aceste cuvinte cu noi. Cădeți de cinci ori, ridicați-vă de șase ori și țineți întotdeauna capul sus.
Mă măsoară după standardele lor, sunt la vârf. Nu renunța, stai la coadă.
Au mai rămas câțiva dintre noi. Nimeni nu ne-a fost de bun augur. Cădeți de cinci ori, ridicați-vă de șase ori.
Nu am șapte vieți. Ei mă măsoară după standardele lor, iar eu sunt la vârf.
Nu renunța, stai la coadă. Au mai rămas câțiva dintre noi. Nimeni nu a prevestit bine.
Cădeți de cinci ori, ridicați-vă de șase ori.
Nu am șapte vieți.