Mai multe piese de la UNDA
Mai multe piese de la wiśnia
Mai multe piese de la Kuba Knap
Mai multe piese de la Dr. Slalom
Descriere
Vocalist: UNDA
Vocalist: Wiśnia
Vocal: Kuba Knap
Vocalist: Dr. Slalom
Inginer de mixaj, producător, compozitor: Michał Ciechanowicz
Inginer de mastering: Jakub Nowak
Producător, compozitor: Konstanty Kostka
Versoare: Dominika Wiśniewska
Text: Jakub Knap
Liric: Kacper Stachura
Versuri și traducere
Original
Moje myśli płyną w niebo, kiedy nogi już nie chcą iść.
Bo komu ufać i dlaczego?
Kiedy ucichł śmiech i wyschły łzy.
Świat mi dał do zrozumienia, że nie potrzebuję ich.
Ja nie będę się upierał, w końcu nie jest taki zły. Chowam się pod powiekami, wolno lecą łzy, obrazy.
Tam nie -może mnie już zranić nic.
-To wyprzedaż wspomnień. Nie bój się, zapomnę.
Nie chcę tego nosić już.
Pamięć mnie uwiera. Wolę gonić teraz.
Biorę wdech, -zdmuchuję kurz. -To już nie wspólna orbita.
Nie mamy wspólnego języka.
Nie wiem od kiedy, dlaczego, przez kogo zaczęliśmy się sobą mijać. Czy to w ogóle obchodzi mnie?
Nie sądzę. Myślami indziej gdzieś.
To nie jest niesmak. Tak po prostu się nie ra.
Moja codzienność dla ciebie to odległy wymiar, to inna planeta.
Ale nie mam wątpliwości, że ta twoja piękna jest. To wielka galaktyka, każdy znajdzie miejsce swe.
Daj mi chwilę, nie chcę już tyle.
Wolę zwykłe nic.
Jestem teraz, wczoraj już nie ma.
Jest za późno dziś, za późno, za późno dziś.
Za późno dziś na smutek.
Chcę poczuć nic, nic.
Traducere în română
Gândurile mele zboară spre cer când picioarele mele nu vor să se mai miște.
Pentru că în cine ar trebui să ai încredere și de ce?
Când râsul s-a stins și lacrimile s-au uscat.
Lumea mi-a spus clar că nu am nevoie de ele.
Nu voi insista, până la urmă nu e chiar așa de rău. Mă ascund în spatele pleoapelor mele, lacrimile și imaginile cad încet.
Nu este acolo - nimic nu mă mai poate răni.
-Este o vânzare de amintiri. Nu-ți fie frică, voi uita.
Nu vreau să-l mai port.
Amintirea mă deranjează. Prefer să urmăresc acum.
Respir, -suflă praful. -Nu mai este o orbită comună.
Nu avem un limbaj comun.
Nu știu când, de ce sau pe lângă cine am început să trecem unul pe lângă celălalt. Măcar îmi pasă?
Eu nu cred acest lucru. Gândurile mele sunt în altă parte.
Acest lucru nu este dezgustător. Pur și simplu nu funcționează așa.
Pentru tine, viața mea de zi cu zi este o dimensiune îndepărtată, este o altă planetă.
Dar nu mă îndoiesc că a ta este frumoasă. Este o galaxie mare, fiecare își va găsi locul.
Dă-mi o clipă, nu mai vreau atât de mult.
Prefer nimic simplu.
Sunt acum, ieri a dispărut.
E prea târziu azi, prea târziu, prea târziu azi.
Prea târziu pentru tristețe astăzi.
Vreau să simt nimic, nimic.