Descriere
Compozitor: Nguyễn Tuấn Hưng
Producător de studio: Tuấn Hưng
Versuri și traducere
Original
Sáng nay thức dậy căn nhà quá lặng yên.
Một hơi ấm đã rời xa cuộc sống này. Biết chia ly là điều không đổi thay.
Mà sao tim còn nhói buốt từng giây. Những kỷ niệm vẫn đứng yên trong gió.
Mẹ mỉm cười trong bức ảnh nơi hiên. Mẹ bước nhẹ về miền không còn khổ.
Con ở lại ôm nỗi muộn phiền.
Khóc đến mức nước mắt khô khan. Vẫn nghe lòng đau vô vàn.
Ai cũng hiểu đời là cõi tạm.
Nhưng chạm vào rồi mới thấu nỗi đau này. Tại sao yêu thương lớn thế vẫn phải rời xa?
Rồi sẽ có ngày trái tim con học cách bình an mà. Những nỗi đau này biết bao giờ mới nguôi?
Những điều chưa kịp nói giờ chỉ còn trong tiếng thở dài.
Tại sao con đứng giữa căn nhà thấy trống không? Rồi sẽ có lúc con thôi khóc mà nhớ mẹ suốt đời không?
Và nỗi đau này như muốn theo con hoài.
Mong kiếp sau gặp lại để con nói với mẹ: "Con thương mẹ mãi mà".
Những kỷ niệm vẫn đứng yên trong gió.
Mẹ mỉm cười trong bức ảnh nơi hiên. Mẹ bước nhẹ về miền không còn khổ.
Con ở lại ôm nỗi muộn phiền.
Khóc đến mức nước mắt khô khan.
Vẫn nghe lòng đau vô vàn. Ai cũng hiểu đời là cõi tạm.
Nhưng chạm vào rồi mới thấu nỗi đau này. Tại sao yêu thương lớn thế vẫn phải rời xa?
Rồi sẽ có ngày trái tim con học cách bình an mà. Những nỗi đau này biết bao giờ mới nguôi?
Những điều chưa kịp nói giờ chỉ còn trong tiếng thở dài.
Tại sao con đứng giữa căn nhà thấy trống không? Rồi sẽ có lúc con thôi khóc mà nhớ mẹ suốt đời không?
Và nỗi đau này như muốn theo con hoài.
Mong kiếp sau gặp lại để con nói với mẹ: "Con thương mẹ mãi mà".
Có những yêu thương nằm sâu không nói được.
Chỉ là khoảng lặng buốt giữa ngực đau. Người ra đi mang bình yên về cõi khác.
Để lại giữa yêu thương và tim nát nhào.
Khóc đến mức nước mắt khô khan. Vẫn nghe lòng đau vô vàn.
Ai cũng hiểu đời là cõi tạm.
Nhưng chạm vào rồi mới thấu nỗi đau này. Tại sao yêu thương lớn thế vẫn phải rời xa?
Rồi sẽ có ngày trái tim con học cách bình an mà. Những nỗi đau này biết bao giờ tan ca?
Một phần đời của con mẹ mang theo đi bất tận xa. Tại sao con đứng giữa căn nhà thấy trống không?
Rồi sẽ có lúc con thôi khóc mà nhớ mẹ suốt đời không?
Và nỗi đau này như muốn theo con hoài.
Mong kiếp sau gặp lại để con nói với mẹ: "Con thương mẹ mãi mà".
Traducere în română
Azi dimineață m-am trezit și casa era atât de liniștită.
O căldură a părăsit această viață. Cunoașterea separării este ceva care nu se schimbă.
Dar de ce mă mai doare inima în fiecare secundă? Amintirile încă stau pe loc în vânt.
Mama a zâmbit în fotografia de pe verandă. Mama a mers ușor spre regiunea unde nu mai este suferință.
Am rămas în urmă să-mi îmbrățișez tristețea.
Plânge până ți se usucă lacrimile. Încă simte atât de multă durere.
Toată lumea înțelege că viața este temporară.
Dar numai după ce o atingi poți înțelege această durere. De ce o dragoste atât de mare trebuie să plece?
Va veni o zi în care inima ta va învăța să fie în pace. Când va dispărea această durere?
Lucrurile care nu fuseseră încă spuse au rămas acum doar în suspine.
De ce stau în mijlocul casei și mă simt gol? Va veni un moment când mă opresc din plâns și îmi va fi dor de mama pentru tot restul vieții?
Și această durere pare să mă urmeze pentru totdeauna.
Sper să te reîntâlnesc în viața următoare ca să-ți pot spune: „Te iubesc pentru totdeauna”.
Amintirile încă stau pe loc în vânt.
Mama a zâmbit în fotografia de pe verandă. Mama a mers ușor spre regiunea unde nu mai este suferință.
Am rămas în urmă să-mi îmbrățișez tristețea.
Plânge până ți se usucă lacrimile.
Încă simte atât de multă durere. Toată lumea înțelege că viața este temporară.
Dar numai după ce o atingi poți înțelege această durere. De ce o dragoste atât de mare trebuie să plece?
Va veni o zi în care inima ta va învăța să fie în pace. Când va dispărea această durere?
Lucrurile care încă nu fuseseră spuse au rămas acum doar în suspine.
De ce stau în mijlocul casei și mă simt gol? Va veni un moment când mă opresc din plâns și îmi va fi dor de mama pentru tot restul vieții?
Și această durere pare să mă urmeze pentru totdeauna.
Sper să te reîntâlnesc în viața următoare ca să-ți pot spune: „Te iubesc pentru totdeauna”.
Există iubiri care se află atât de profunde încât nu pot fi exprimate.
Doar o tăcere ascuțită între durerile în piept. Persoana care pleacă aduce pace în altă lume.
Lăsând în urmă dragostea și o inimă frântă.
Plânge până ți se usucă lacrimile. Încă simte atât de multă durere.
Toată lumea înțelege că viața este temporară.
Dar numai după ce o atingi poți înțelege această durere. De ce o dragoste atât de mare trebuie să plece?
Va veni o zi în care inima ta va învăța să fie în pace. Când se va termina această durere?
O parte din viața copilului meu pe care o port cu mine la nesfârșit departe. De ce stau în mijlocul casei și mă simt gol?
Va veni un moment când mă opresc din plâns și îmi va fi dor de mama pentru tot restul vieții?
Și această durere pare să mă urmeze pentru totdeauna.
Sper să te reîntâlnesc în viața următoare ca să-ți pot spune: „Te iubesc pentru totdeauna”.