Mai multe piese de la Lili Em
Descriere
Interpret asociat: Lili Em
Compozitor, textier: Emmanuelle Mery
Aranjator, Producator: Vivien Bouchet
Versuri și traducere
Original
J'ai mis de l'encre, de l'encre noire, couchée là sur un papier, dessiné mon lit pour ce soir, des draps de soie pour m'allonger.
J'ai mis de l'encre, de l'encre à choix, juste m'asseoir et écouter, toi l'insolente en manteau noir, un mot de plus pour y plonger.
Je veux te suivre dans ce couloir, à ta démarche chaloupée, toi l'envoutante en robe du soir, la somnolente venue frapper.
Je t'ai vue maquillée ce soir, un peu de fard au creux des yeux, au ras des cils un crayon noir, aux lèvres un rouge silencieux. Je mets de l'encre, de l'encre à vide.
Ce soir, je veux tant t'aimer, à ton regard deviens liquide, à tes avances et succomber.
Je mets du manque, de l'encre, de l'être quelque part là pour exister, au fil de l'eau, au bord m'arrête.
Je mets du manque, de l'encre m'arrête quelque part là pour exister, au fil de l'eau, au bord de l'être.
De l'encre noire, je suis.
De l'encre noire, je suis.
Je veux me fondre à ton dessin.
Ce soir, je ne veux résister à la fumée et au brouillard, un pas de plus pour y sombrer.
Je ne veux pas lutter, je suis captive à ta triste beauté, quelque part entre rien et lui, la belle de nuit venue frapper.
Je ne veux pas lutter, je suis captive à ton triste miroir, à côté d'une fleur de vie venue offrir à mon parloir.
De l'encre noire, je suis.
De l'encre noire, je suis.
La-la, la-la. La-la, la-la, la-la.
De l'encre noire, je suis.
Traducere în română
Am pus cerneală, cerneală neagră, întins acolo pe o hârtie, mi-am desenat patul pentru seara asta, cearșafuri de mătase pe care să mă întind.
Am pus cerneală, cerneală la alegere, stai și ascultă, insolentă cu haina neagră, încă un cuvânt să mă adâncesc în el.
Vreau să te urmăresc pe acest coridor, la mersul tău legănat, tu cel captivant în rochia ta de seară, cel somnoros care a venit să bată.
Te-am văzut machiată în seara asta, o umbră mică în scobiturile ochilor, un creion negru pe gene, un ruj tăcut pe buze. Am pus cerneală, cerneală goală.
În seara asta, vreau să te iubesc atât de mult, ca privirea ta să devină lichidă, avansurilor tale și să cedeze.
Pun lipsa, cerneala, fiind undeva acolo sa existe, de-a lungul curgerii, la margine ma opreste.
Pun lipsă, cerneala mă oprește undeva acolo să existe, de-a lungul curgerii, pe marginea ființei.
Cerneală neagră, sunt.
Cerneală neagră, sunt.
Vreau să mă îmbin cu desenul tău.
În seara asta, nu vreau să rezist fumului și ceaței, cu un pas mai aproape de a mă scufunda în ea.
Nu vreau să lupt, sunt captiv la frumusețea ta tristă, undeva între nimic și el, frumusețea nopții vine să lovească.
Nu vreau să lupt, sunt captiv în oglinda ta tristă, lângă o floare a vieții care a venit să-mi ofere în salonul meu.
Cerneală neagră, sunt.
Cerneală neagră, sunt.
La-la, la-la. La-la, la-la, la-la.
Cerneală neagră, sunt.