Descriere
Producator: Sergio Vera
Versuri și traducere
Original
Igual eso de que el tiempo lo cura todo no es más que un cuento para escapar del pasado.
Que importa tanto la forma como lo modo si miento que aquí quede yo mal retratado.
Igual no hay ni hubo nunca razón ni manera de no salir del entuerto perjudicado.
Quien fuera cierto viento para desde fuera llevarse de mi vera lo más complicado.
Igual si tú te fueras y yo me quedara, igual si te quedaras yo me habría marchado.
O igual como los gatos con la lengua afuera te andaría persiguiendo por cada tejado.
Y ahora pienso que quizá después la herida duela igual.
Y hoy sé que por ti se fue mi juventud, ¿qué más puedo decir? Me cuestas la salud.
Hice de lo que era un vicio mi virtud, ¿qué más puedo decir que no hayas dicho tú?
Y ya que me preguntas te diré, querida, que no es blanco ni tinto, que ya estoy cansado de andar en laberintos donde no hay salida.
He perdido el instinto, voy aletargado.
Lo mismo a mí me da fardarme a la bebida, seré yo quien decida cuándo habré acabado.
La vida sin movidas es muy aburrida, todo ha sido distinto a como había soñado.
Y ahora pienso que quizá después la herida duela igual.
Tan intenso como fue y tal vez no vuelva a serlo más.
Y hoy sé que por ti se fue mi juventud, ¿qué más puedo decir? Me cuestas la salud.
Hice de lo que era un vicio mi virtud, ¿qué más puedo decir que no hayas dicho tú?
Y hoy sé que por ti se fue mi juventud, ¿qué más puedo decir?
Me cuestas la salud.
Hice de lo que era un vicio mi virtud, ¿qué más puedo decir que no hayas dicho tú?
Traducere în română
Poate că ideea că timpul vindecă totul nu este altceva decât o poveste de evadare din trecut.
Că forma contează la fel de mult ca și modul dacă mint că sunt prost portretizat aici.
Poate că există și nu a existat niciodată un motiv sau o modalitate de a nu ieși din mizerie cu rău.
Cine a fost un anumit vânt care să ia cel mai complicat lucru din partea mea de afară?
Poate dacă tu plecai și eu rămâneam, poate dacă rămâneai aș fi plecat.
Sau la fel ca pisicile cu limba afară, te-ar alunga de pe fiecare acoperiș.
Și acum cred că poate rana o să doară la fel de mult mai târziu.
Și astăzi știu că din cauza ta a plecat tinerețea mea, ce să mai spun? M-ai costat sănătatea.
Eu am făcut din ceea ce era un viciu virtutea mea, ce să mai spun că nu ai spus?
Și de când mă întrebi, o să-ți spun, dragă, că nu e nici alb, nici roșu, că m-am săturat să merg în labirinturi unde nu e ieșire.
Mi-am pierdut instinctul, sunt letargic.
Nu mă deranjează să mă laud cu băutura, eu voi fi cea care decide când voi termina.
Viața fără acțiune este foarte plictisitoare, totul a fost diferit de ceea ce visasem.
Și acum cred că poate rana o să doară la fel de mult mai târziu.
Oricât de intens a fost și poate nu va mai fi.
Și astăzi știu că din cauza ta a plecat tinerețea mea, ce să mai spun? M-ai costat sănătatea.
Eu am făcut din ceea ce era un viciu virtutea mea, ce să mai spun că nu ai spus?
Și astăzi știu că din cauza ta a plecat tinerețea mea, ce să mai spun?
M-ai costat sănătatea.
Eu am făcut din ceea ce era un viciu virtutea mea, ce să mai spun că nu ai spus?