TREABA MEA

Programul meu e să umblu de nebun.

București, casă, casă, București avem noi, n-o să fie mai mult. Eu te înțeleg și tu înțelegi vorba de iubire.

N-o să te mint, știu că te feri. Știi că mă feresc.

Cu toate astea, mă mai scap, mă scap, mă scap și apoi te întreb. Pe unde mergi tu când sunt plecat? Unde-ți lași urmele pe pat? Singură.

Cu cine, de fapt? Dar nu e treaba mea.

Pe unde mergi tu când sunt plecat? Unde-ți lași urmele pe pat? Singură.

Cu cine, de fapt? Dar nu e treaba mea, de fapt.

Spune-mi unde să mai plec.

Tot îți aud numele.

A, cum? Culmea că nici nu întreb na, dar faci tu cumva. Fac eu cumva.

Fac eu cumva să regreți? Na. Fac eu cumva să-ți cresc a-a. . . Fac eu cumva să mă ierți?

Ah, m-ai vrut prea mult. N-o să te las să mă pierzi. Pierzi.

N-o să plec și orice aș face, n-o să pleci. Lacrimi cu rimel pe jos. Știi ce urmează să întreb.

Pe unde mergi tu când sunt plecat? Unde-ți lași urmele pe pat? Singură. Cu cine, de fapt?

Dar nu e treaba mea. Pe unde mergi tu când sunt plecat?

Unde-ți lași urmele pe pat? Singură. Cu cine, de fapt? Dar nu e treaba mea, de fapt.

Așa tupeu.

N-o să te las nici dacă pleci, nici dacă arzi, nici verighetă pe inelar. Sunt cu alta acum.

Cu cine ești tu în povestea noastră? N-am cum să pun punct. N-am cum.

N-ai cum să fugi cu altul.

N-ai cum să spui că-ți rece când doar tu poți să-mi treci prin gând noaptea la ora patru. Cine sărută fată? Ciobu sau ala spartă?

Acum sau niciodată? Doar spune-mi pe unde mergi tu când sunt plecat.

Unde-ți lași urmele pe pat? Singură. Cu cine, de fapt? Dar nu e treaba mea.

Pe unde mergi tu când sunt plecat? Unde-ți lași urmele pe pat? Singură. Cu cine, de fapt?

Dar nu e treaba mea, de fapt.