Mai multe piese de la Mvrceli
Descriere
Producator: Mvrceli
Liric: Marcel Kijewski
Inginer mix: Mvrceli
Inginer mastering: Mvrceli
Voce: Mvrceli
Versuri și traducere
Original
Sztuka. To się chyba kręci, co?
Coś, co jest niedostępne, nieosiągalne, niezrozumiałe i jednocześnie dostępne, osiągalne i zrozumiałe.
Sztuką to jest być szczęśliwym w XXI wieku, a nie to pierdolone gówno, którego słuchają małolaci.
Albo ci artyści wielcy, pierdoleni, zasrani, kurwa, co nawet rymować nie potrafią. Kocopoły jakieś, a nie sztuka, kurwa.
A może sztuką pogodzić serce z głową? Ale niby po co to komu?
Fajnie by było zakochać się na wiosnę albo stanąć pod balkonem nad ranem i zaśpiewać piosenkę tej pierdolonej-- a zresztą już nawet czuję się lepiej. Nie myślę o niej.
Jakby tak pójść do normalnej pracy, wyprowadzić się gdzieś daleko i poznać tam żonę.
Zacząć takie wiecie, normalne, dojrzałe życie. Ale niby po co to komu?
Przecież ja żyję dla tej sztuki pierdolonej i tych jebanych albumów muzycznych.
Może sztuką jest zachować równowagę w świecie pełnym niejasności? A może by sprawdzić, co u niej? Hm.
Wyślę jej notatkę blikiem z miłą wiadomością. To na pewno się ucieszy.
W końcu nadal wyświetla moje relacje.
To na pewno dlatego, że o mnie myśli i chce w końcu odpisać, ale jej głupio.
To nie tak, że się boi wyjść z domu, bo natrętnie do niej piszę. Kurwa, brzmię jak jakiś tako Hemingway albo inny kapitalista jebany.
Tylko że ja nie mam z tego pieniędzy.
Jeszcze, kurwa, snu się brakuje dodać tylko. Pokój pański niech zawsze będzie z wami.
Chciałbym być dojrzały.
Traducere în română
Bucată. Se pare că asta se întâmplă, nu-i așa?
Ceva care este inaccesibil, de neatins, de neînțeles și în același timp disponibil, realizabil și de înțeles.
Trucul este să fii fericit în secolul 21, nu acest rahat pe care îl ascultă adolescenții.
Sau artiștii ăștia grozavi, nenorociți, nenorociți, care nici măcar nu pot rima. Niște porcării, nu artă.
Sau poate e artă să împaci inima cu capul? Dar de ce ar avea cineva nevoie de el?
Ar fi frumos să mă îndrăgostesc primăvara sau să stau sub balcon dimineața și să cânt nenorocitul de cântec - și chiar mă simt mai bine acum. Nu mă gândesc la ea.
E ca și cum ai merge la o slujbă normală, te-ai muta undeva departe și te-ai întâlnit cu soția acolo.
Începeți o viață normală, matură. Dar de ce ar avea cineva nevoie de el?
Trăiesc pentru această nenorocită de artă și pentru aceste nenorocite de albume muzicale.
Poate că trucul este să menținem echilibrul într-o lume plină de ambiguități? Ce zici să o verifici? Hmm.
Îi voi trimite o notă cu vești bune. Acest lucru te va face cu siguranță fericit.
La urma urmei, încă arată poveștile mele.
Cu siguranță este pentru că se gândește la mine și vrea să răspundă în sfârșit, dar se simte proastă.
Nu este că i-ar fi frică să iasă din casă pentru că îi scriu cu insistență. La naiba, sună ca Hemingway sau alt nenorocit de capitalist.
Numai că nu am bani din asta.
La naiba, încă îmi lipsește somnul, aș putea să adaug. Fie ca pacea Domnului să fie mereu cu voi.
Mi-as dori sa fiu matur.