Descriere
Nick Cave și Przyjaciele: W Moich Ramionach
Producator: Mateusz Pospieszalski
Compozitor: Nick Cave
Text: Nick Cave
Liric: Roman Kołakowski
Liric: Aleksander Kołakowski
Aranjator: Mateusz Pospieszalski
Acordeon: Mateusz Pospieszalski
Chitară bas: Karim Martusewicz
Tobe: Radosław Maciński
Chitară: Przemysław Greger
Chitară: Janusz Iwański
Tastaturi: Adam Prucnal
Sintetizator: Adam Prucnal
Vioara: Adam Prucnal
Orga Hammond: Wojciech Karolak
Percuție: Zbigniew Brysiak
Dj: Piotr Waglewski
Trompeta: Antoni Gralak
Saxofon: Antoni Gralak
Versuri și traducere
Original
O'Malley's bar,
O'Malley's bar, O'Malley's bar,
O'Malley's bar.
O'Malley's bar,
O'Malley's bar,
O'Malley's bar, O'Malley's bar.
Jestem wysoki dość. Nie garbię się. Okej, w sumie sylwetka do pozazdroszczenia.
Przypuszczam też, że mam fotogeniczną twarz.
To tylko kwestia jest oświetlenia.
O'Malley niezły bar prowadził vis a vis. Strasznie mnie suszy. Nalej mi jednego.
O'Malley nie pił już od ładnych paru lat. Nie jesteś pierwszy.
Znam ten ból, kolego. Bar prawie pusty był. Z radia się sączył blues.
Muzyczka brzmiała całkiem, całkiem miło.
Mój ulubiony gin O'Malley nalał, lecz podniosłem szklankę i mnie odrzuciło.
Żołądek skręcił ból, oczy mi zaszły mgłą. Skąd tu się nagle wzięło tyle osób?
Muszę przełamać wstręt, powstrzymać drżenie rąk. Krawat, nadgarstek, szyja.
Znasz ten sposób. Co pierwsze było, strzał czy alkoholu haus?
To O'Malley zginął nadzwyczajnie łatwo.
Za łatwo, ale przez butelki w ruch dno padało na mnie fantastyczne światło.
O'Malley's bar,
O'Malley's bar, O'Malley's bar, O'Malley's bar.
Widziałem raz w TV gatunek wstrętnych ryb, co spuchniętymi czyszczą dno wargami.
Missy somale też już wyglądała tak, jakby oddychać miała chęć skrzelami.
Przypadkiem blisko był talerzy pełen zlew, a obok niego beczka na pomyje.
Musiała tłustą twarz zanurzyć w gęstą ciecz.
Przestała puszczać bąble, więc nie żyje.
Zwykle rodzinny bar przynosi marny grosz.
Interes jednak kręcił się o dziwo. O'Malley córkę miał.
Każdy mógłby jej ciopan, lecz podawała najwspanialsze piwo.
Mimo brzydoty swej fascynowała mnie, bo pracowita była i uczciwa.
W pomyjach brudzie, w grywie.
W kłębek zwinęła się jak prorok Jonas w brzuchu wieloryba.
Chwyciłem ją za krtań. Pękła jak kruche szkło. W radiu symfonię grali patetyczną.
Gafrej od stołu wstał, więc zastrzeliłem go i zobaczyłem światłość ekstatyczną.
O'Malley's bar,
O'Malley's bar,
O'Malley's bar,
O'Malley's bar.
Śpiewać, że brak silnej woli mi. Lecz pijąc, zwalniam z kajdan swego ducha.
A wtedy pani Holmes się rozgrzeszczała tak, że warto było moment jej posłuchać. Śpiewałem z wszystkich sił. Byłem jak stado hien.
Warczałem i skomliłem niby szczeniak. Potem muchomory zrobiłem z pani Holmes.
Jej mąż bezwzględnie mocne miał wrażenia.
Ostatni nabój mam. Ruletkę zagrać czas. Pertaktę już będę, ekstać zakręcony.
Sprawdzę, czy mister Holmes cud szczęścia będzie miał. Plusnęła krew.
Dołączył do swej żony. W tym mieście mieszkam już prawie trzydzieści lat.
Nie jestem chyba obcy dla nikogo, lecz sześć nowiutkich kul w komorach przyda się, gdyby ktoś zechciał spojrzeć na mnie wrogo.
Mierzyłem w niego znów, żeby nie męczył się. Zawsze wrażliwy byłem na cierpienie, lecz przeszkodziła mi w tym
Kathleen Carpenter.
Strzeliłem do niej przez niecierpliwienie.
O'Malley's bar, O'Malley's bar, O'Malley's bar, O'Malley's bar. Stare malowidła.
Na szczęście whisky łyk zamienił nerwy w stal.
Poczułem, że mi wyrastają skrzydła. Korona z czarnych piór kryła złocistą twarz. To dla mnie Chick
Corea grał La Fiesta. Cudowną ferią barw Romalea lśnił.
Podszedłem cicho do Vincenta Westa.
Siedział, nie mówiąc nic.
Ostatni myślał, że władza zdała w ójść egzekutora.
Lecz zaczął kurczyć się i był już dzieckiem, gdy szepnąłem mu do ucha: „Vincent, pora. Wiesz, Vincent, ja cię znam. Mieszkałem wiele lat, tuż obok ciebie.
Jesteś zaskoczony? I twego syna tam grałem z nim w piłkę raz.
Popatrzył na mnie, jakbym był szalony. Nic nie wiedziałem, że kto wygrał. Jak to kto?
Strasznie mnie wkurza facet, co się skrywa, gdy z bliska pada strzał to pocisk dziwna rzecz mózg rozwalając głowy pół urywa. Ach!
Ostatni światła błysk łypie niczym flesz. Ale dostrzegłem w lustrze swe odbicie.
Tu stoi człowiek, co nigdy nie widział, by ktokolwiek wyglądał tak znakomicie.
Dwa krucze skrzydła i wspaniały złoty szpon. Sylwetce nie mam nic do zarzucenia.
Zapamiętajcie tę fotogeniczną twarz. Film sztuką jest dobrego oświetlenia.
Finalny kadr i jest. Trzeba ukłonić się. A może byśmy jeszcze coś wypili?
Za dobry seans, widź. Nie pożałuję blaf. Nikt nie zaklaskał. Wszyscy już nie żyli.
Ta cisza trwała wiek. Przerwał ją syren jęk. To nadjechały policyjne wozy.
Ręce na kark i wyjść. Nie masz najmniejszych szans.
Dlaczego na cmentarzach rosną brzozy?
Ostatni nabój mam. Ręka zadrżała mi.
Czyżbym miał w sobie jeszcze strachu ślady? Rewolwer trzeba wznieść jak pierwszą szklankę lał.
Krawat, nadgarstek, szyja. Nie dam rady.
Na zewnątrz wyrzuć broń. Ręce na kark i wyjść.
O własnej śmierci nigdy nie myślałem. Ostatni nabój. Tak, starczy nacisnąć spust. Strzeliłem.
Żyję, czyli zbudowałem.
Świeciło tysiąc słońc, gdy opuszczałem sam Romalea szczetnie otoczony. Widziałem pełno glin z karabinami. Stop!
Nie strzelać! Ja nie jestem uzbrojony.
Gdy policyjny wóz zabierał w próżnię mnie, widziałem tęczę. Radio grało Marsa.
Wjechał karetek sznur od Romalea bar. Zacząłem liczyć każdy strzał na palcach.
Raz.
Dwa.
Trzy.
Traducere în română
barul lui O'Malley,
Barul lui O'Malley, barul lui O'Malley,
Barul lui O'Malley.
barul lui O'Malley,
barul lui O'Malley,
Barul lui O'Malley, barul lui O'Malley.
Sunt destul de înalt. Eu nu ma lamuresc. Bine, de fapt o siluetă de invidiat.
Presupun că am și o față fotogenică.
E doar o chestiune de iluminare.
O'Malley conducea un bar frumos vizavi. Mă usucă îngrozitor. Toarnă-mi unul.
O'Malley nu băuse de câțiva ani. Nu ești primul.
Știu durerea, amice. Barul era aproape gol. Blues curgea de la radio.
Muzica suna destul de, destul de frumos.
O'Malley a turnat ginul meu preferat, dar am ridicat paharul și am fost respins.
Stomacul mi s-a învârtit și ochii mi s-au încețoșat. De unde au venit atât de mulți oameni dintr-o dată?
Trebuie să-mi înving dezgustul și să-mi opresc mâinile să nu tremure. Cravată, încheietură, gât.
Știi drumul. Ce a venit mai întâi, împușcătura sau alcoolul?
O'Malley a fost cel care a murit extrem de ușor.
Prea ușor, dar datorită sticlelor care se mișcau în partea de jos, o lumină fantastică a căzut asupra mea.
barul lui O'Malley,
Barul lui O'Malley, barul lui O'Malley, barul lui O'Malley.
Am văzut odată la televizor o specie de pește urât care curăță fundul cu buzele umflate.
Missy Somale arăta și de parcă ar fi vrut să respire prin branhii.
Din întâmplare, era o chiuvetă plină cu farfurii și un butoi de slop lângă ea.
A trebuit să-și scufunde fața uleioasă în lichidul gros.
Ea a încetat să sufle bule, așa că a murit.
De obicei, un bar de familie aduce o mizerie.
Cu toate acestea, afacerile au fost surprinzător de bune. O'Malley a avut o fiică.
Oricine putea să o lovească, dar ea a servit cea mai delicioasă bere.
În ciuda urâțeniei ei, m-a fascinat pentru că era harnică și sinceră.
Murdărie în pantă, în pământ.
S-a ghemuit ca profetul Jonas în burta unei balene.
Am prins-o de gât. S-a spart ca o sticlă fragilă. Au cântat la radio o simfonie solemnă.
Gafrey s-a ridicat de la masă, așa că l-am împușcat și am văzut o lumină extatică.
barul lui O'Malley,
barul lui O'Malley,
barul lui O'Malley,
Barul lui O'Malley.
Cântă că îmi lipsește voința. Dar, bând, îmi eliberez spiritul de cătușe.
Și apoi doamna Holmes s-a încălzit atât de mult, încât a meritat să o asculți o clipă. Am cântat cu toată puterea. Eram ca o haită de hiene.
Am mârâit și m-am plâns ca un cățeluș. Apoi am făcut toadstools cu doamna Holmes.
Soțul ei a avut impresii absolut puternice.
Am ultimul glonț. E timpul să joci la ruletă. Voi fi acolo o vreme, voi fi nebun.
Voi vedea dacă domnul Holmes va avea un miracol al norocului. Sânge stropit.
S-a alăturat soției sale. Locuiesc în acest oraș de aproape treizeci de ani.
Nu cred că sunt străin pentru nimeni, dar șase gloanțe noi-nouțe din camere vor fi de folos dacă cineva decide să mă privească cu ostilitate.
L-am îndreptat din nou spre el ca să nu se obosească. Întotdeauna am fost sensibil la suferință, dar ea m-a împiedicat să fac asta
Kathleen Carpenter.
Am împușcat-o din nerăbdare.
O'Malley's bar, O'Malley's bar, O'Malley's bar, O'Malley's bar. Picturi vechi.
Din fericire, o înghițitură de whisky mi-a transformat nervii în oțel.
Am simțit că îmi cresc aripi. O coroană de pene negre acoperea o față aurie. Asta e Chick pentru mine
Corea a jucat La Fiesta. Romalea a strălucit cu o minunată revoltă de culori.
M-am apropiat de Vincent West în liniște.
Stătea acolo fără să zică nimic.
Ultimul credea că autoritățile au renunțat la călău.
Dar a început să se micșoreze și era deja copil când i-am șoptit la ureche: „Vincent, este timpul. Știi, Vincent, te cunosc. Am trăit mulți ani, chiar lângă tine.
Ești surprins? Și fiul tău acolo, am jucat fotbal cu el odată.
S-a uitat la mine de parcă aș fi nebun. Nu știam cine a câștigat. Ca cine?
Sunt teribil de iritat de un tip care se ascunde, când se trage un foc de aproape, este un glonț, e un lucru ciudat că creierul aruncă în aer jumătate din cap când explodează capul. Ah!
Ultimul fulger de lumină clipește ca un fulger. Dar mi-am văzut reflexia în oglindă.
Aici stă un bărbat care nu a văzut niciodată pe cineva să arate atât de rafinat.
Două aripi de corb și o gheară de aur magnifică. Nu am ce să mă plâng de silueta.
Amintiți-vă de această față fotogenică. Arta filmului este o iluminare bună.
Cadrul final este acolo. Trebuie să te înclini. Poate am putea bea altceva?
Ce spectacol bun, vezi. Nu voi regreta blaf. Nimeni nu a aplaudat. Erau toți morți.
Această tăcere a durat o vârstă. A fost întreruptă de sunetul unei sirene. Apoi au sosit mașinile de poliție.
Pune-ți mâinile pe gât și ieși. Nu ai nici cea mai mică șansă.
De ce cresc mesteacănii în cimitire?
Am ultimul glonț. Mâna mi-a tremurat.
Mai am urme de frică în mine? Trebuie să ridici revolverul imediat ce se toarnă primul pahar.
Cravată, încheietură, gât. Nu o pot face.
Afară, aruncă-ți armele. Pune-ți mâinile pe gât și ieși.
Nu m-am gândit niciodată la propria mea moarte. Ultimul glonț. Da, doar apăsați pe trăgaci. am tras.
Trăiesc, adică am construit.
O mie de sori au strălucit când am lăsat Romalea singură, complet înconjurată. Am văzut mulți polițiști cu arme. Opreste-te!
Nu trage! Nu sunt înarmat.
În timp ce mașina de poliție m-a dus în gol, am văzut un curcubeu. Radioul suna pe Marte.
Din barul Romalea a sosit o linie de ambulanțe. Am început să număr fiecare lovitură de pe degete.
Odată.
Doi.
Trei.