Mai multe piese de la PRO8L3M
Mai multe piese de la Falcon1
Descriere
Inginer mastering, personal studio, mixer: Michał Zych
Compozitor textier, voce, interpret asociat, producător: PRO8L3M
Producător, compozitor: Paweł Falkiewicz
Versuri și traducere
Original
Zwizualizuj sobie obrazy, zdjęcia z minionych lat twarzy
Ilu ich było, a ilu ich marzy by inni mogli tu być?
Zwizualizuj jak mali jesteśmy, a o tym zapominamy
I potem przychodzi ta chwila gdy zjawia się żal i wstyd
Człowiek zapomina, że życie jest kruche jak podgrzany haszysz
Znikasz, czas kreśli nowy akapit, nic nie znaczysz
Boję się rozmowy, gdy odszedł najtwardszy
Został piach, chcę wierzyć w raj, choć pewnie to wymysł fantazji
Wczoraj ściskałem dłoń, patrzę na SMS-a
Wspólne chwile przelatują płasko, płaski wykres jest serca
To takie przykre... sięgam jak najgłębiej
Reakcje innych są histeryczne
Nie chcę się żalić, ból jest subiektywny
Dla cierpiących bardziej modlitwy, by czas przykrył pudrem blizny
Pamięci nie przykryje nigdy
Zawsze będziesz żył, zawsze będziesz istniał
Zawsze będzie bliska mi obecność najlepszego jakich znam
Dużo pięknych chwil, próbuję nimi ubrać nagi żal
8-0 w nieskończoność, słońce wzejdzie jeszcze
Spali te myśli, które nie chcą spłonąć
Wzmaga się ból, gdy puszczają pseudolekarstwa
Stres wzmaga się gdy puszczają, bo garstka
Jest w tym dobrego, tylko parskam: "Precz, chcę przetrzeźwieć"
Zmęczony przez przebieg i butle, którą dał ekspedient
Brak specyfiku, który chciałbym łyknąć, wiem bo miałem styczność
Naprawdę to lek jest trucizną
Spójrz w oczy płytkie
Żmija kitra sztylet, gdy dłonie wznosi w modlitwie
A gdy znikniesz zapalą ci latarnię
Brak czasu powiedzieć "jak leci?", ale na pogrzeb przyjdą solidarnie
Jakby cię to jakkolwiek obchodziło, sam tak robię
Minął mnie już kalejdoskop imion, śmierć drzemie
Jesteśmy tylko myśli zlepkiem
A każdy życiodajny wdech odsłania dla nas ziemię
Radzili mi gdzie szukać, jakby w nieznanym dialekcie
Dziś wiem, nie chciałem słuchać, utopiony we własnym intelekcie
Traducere în română
Vizualizează imagini și fotografii ale feței tale din anii trecuti
Câți dintre ei au fost acolo și câți dintre ei visează că alții ar putea fi aici?
Vizualizează cât de mici suntem și totuși uităm de asta
Și apoi vine momentul în care apar regretul și rușinea
Oamenii uită că viața este la fel de fragilă ca și hașișul încins
Dispari, timpul creează un nou paragraf, nu vrei să spui nimic
Mi-e frică de conversația când cea mai dură a dispărut
A mai rămas nisip, vreau să cred în paradis, deși probabil este o ființă a fanteziei
Ieri am dat mâna, uitându-mă la mesajul text
Momentele împărtășite trec fără probleme, un grafic plat este inima
E atât de trist... ajung cât pot de adânc
Reacțiile celorlalți sunt isterice
Nu vreau sa ma plang, durerea este subiectiva
Pentru cei care suferă, mai multe rugăciuni că timpul va acoperi cicatricile cu pulbere
Memoria nu va fi niciodată acoperită
Vei trăi mereu, vei exista mereu
Voi fi mereu aproape de prezența celei mai bune persoane pe care o cunosc
O mulțime de momente frumoase, încerc să acopăr durerea goală cu ele
8-0 pentru totdeauna, soarele va rasari din nou
Va arde acele gânduri care nu vor să ardă
Durerea crește atunci când încep să utilizeze pseudo-medicamente
Stresul crește atunci când se lasă, pentru că doar o mână
Se pricepe la asta, doar pufnesc: „Du-te, vreau să mă trezesc”
Obosit de kilometrajul și sticla pe care mi-a dat vânzătorul
Nu există niciun medicament pe care aș vrea să-l iau, știu pentru că am avut contact cu el
Într-adevăr, drogul este o otravă
Privește în ochi superficiali
Vipera pumnale în timp ce își ridică mâinile în rugăciune
Și când vei dispărea, îți vor aprinde un felinar
Nu e timp să spui „cum merge?”, dar vor veni împreună la înmormântare
Dacă îți pasă, o fac singur
Caleidoscopul numelor a trecut pe lângă mine, adormite moartea
Suntem doar o grămadă de gânduri
Și fiecare suflare dătătoare de viață ne dezvăluie pământul
M-au sfătuit unde să caut, parcă într-un dialect necunoscut
Astăzi știu, nu am vrut să ascult, înecat în propriul meu intelect