Descriere
Producator: Andrea Allocca
Compozitor, textier: Elisa Benetti
Versuri și traducere
Original
Urla la sveglia, io la cerco con la mano.
Pare si sposti, proprio ieri stava lì.
Ok, la laurea è storia, ma qua ogni giorno è un viaggio.
È il quinto treno ed è solo martedì.
Col sedere sopra il sedile gelato e quando arrivo poi è nera pure qui.
La campanella suona, sale il mucchio selvaggio. Dimmi chi me l'ha fatto fare, dimmi chi.
Morfeo, pare vivo questo vento che c'è.
Tira forte che lo prenderei a botte se avessi delle forze per pensare anche a me.
Morfeo, culla me questa notte, asseconda idee corrotte che col freddo che c'è, mi merito le guance rosse, mando immagini sconce e un litro di rimbriolet.
Morfeo, rarara, rararara, rarara.
Da manuale io non mi lamento. In borsa mi porto l'accento e l'aritmia.
M'hanno insegnato a tenere tutto dentro.
Ora ascolto insegnare biologia.
Cerco negli occhi spenti la passione persa tra noncuranza e burocrazia, l'indifferenza di santi e persone. Se sapessero com'è bella casa mia.
Morfeo, pare vivo questo vento che c'è.
Tira forte che lo prenderei a botte se avessi delle forze per pensare anche a me.
Morfeo, culla me questa notte, asseconda idee corrotte che col freddo che c'è, mi merito le guance rosse, mando immagini sconce e un litro di rimbriolet.
Morfeo, rarara, rararara, rarara. Morfeo.
Morfeo.
Traducere în română
Ceasul deșteptător țipă, îl caut cu mâna.
Se pare că se mișcă, chiar ieri a fost acolo.
Ok, absolvirea este istorie, dar aici fiecare zi este o călătorie.
Este al cincilea tren și este abia marți.
Cu fundul pe scaunul înghețat și când ajung și aici e negru.
Clopoțelul sună, grămada sălbatică se ridică. Spune-mi cine m-a pus să o fac, spune-mi cine.
Morpheus, acest vânt care este acolo pare viu.
Trage atât de tare încât l-aș lovi dacă aș avea puterea să mă gândesc măcar la mine.
Morpheus, leagănește-mă în noaptea asta, răsfăț idei corupte că cu frigul care e acolo, merit obraji roșii, trimit imagini murdare și un litru de rimbriolet.
Morpheus, Rarara, Rararara, Rarara.
După carte, nu mă plâng. Îmi port accentul și aritmia în geantă.
M-au învățat să păstrez totul înăuntru.
Acum ascult predarea biologiei.
Caut în ochii plictisiți pasiunea pierdută între nepăsare și birocrație, indiferența sfinților și a oamenilor. Dacă ar ști cât de frumoasă este casa mea.
Morpheus, acest vânt care este acolo pare viu.
Trage atât de tare încât l-aș lovi dacă aș avea puterea să mă gândesc măcar la mine.
Morpheus, leagănește-mă în noaptea asta, răsfăț idei corupte că cu frigul care e acolo, merit obraji roșii, trimit imagini murdare și un litru de rimbriolet.
Morpheus, Rarara, Rararara, Rarara. Morfeu.
Morfeu.