Mai multe piese de la Gibb Key
Mai multe piese de la Tailor Cut
Mai multe piese de la Kubbini
Descriere
Voce: Gibb Key
Text: Bartłomiej Grzyb
Voce: Tailor Cut
Text: Tatenda Chakanetsa
Voce: ADM
Liric: Mateusz Adamowicz
Producător: Kubbini
Programator: Kubbini
Compozitor: Kuba Śmiegasiewicz
Versuri și traducere
Original
Mówi, że warunki to tam no. . . Ciężko to nazwać warunkami do życia.
Bo chaty spalone, dziury jakieś.
Normalnie, że ma w dachu dziurę, że widać niebo, wszystko, nie? Tam sto złotych.
I stary, ale ja nie mam z tym co zrobić, bo ja jestem poszukiwany. Jestem gońcem.
Gdzie ja do sklepu nie pójdę, to policję wzywają. Żyłem w tym uzieniu powiem ci.
Jedzenie było, kąpiel. Konsole mieli chyba Playa czwórkę. Z życia czerpać.
No to to sypie się nad waszą głową. Niebo może nawet jeden szczyt.
Zwłaszcza jak obok siebie masz osobę, dla której słowo niewarte jak drobne.
Znam wielu ludzi, których talenty były większe niż ich marzenia.
Nie chcieli łudzić się, że czeka na nich w życiu coś więcej niż resztę pokolenia.
Znam to, znam to, bo żyłem tam i pewnie nadal bym był, gdyby nie moja siostra i brat.
Dlatego ja też chcę wam pokazać świat jak oni mi wtedy tam.
I zrobię stypendia w każdej szkole, żebyście mieli łatwiejszy start, więc o siebie walcz.
Wiem, jak to jest, kiedy nie ma co jeść. Wiem, jak to jest, jak dni lecą co dzień.
Wiem, jak to jest, jak nikt nie słucha cię. Wiem, jak to jest, kiedy świat wali się.
Przeżyłem wszystko, co w życiu najgorsze. Wiem, kiedy najlepszym kumplem jest dzień.
-Zabiorę cię stamtąd. Chodź. -Hope, hope, hope. My city needed hope.
For all those days we fell apart. Hope, hope, hope. My city.
I can't lie. It's all that matters. Hope, hope, hope.
My city needed hope. For all those days we fell apart. Hope, hope, hope.
My city.
-I can't lie. It's all that matters. -Początek mój nie był łatwy.
Dziś czuję spokój bez prometyazyny. Ukształtowały mnie traumy.
Powoli sam siebie lepię jak z plasteliny. Czułem się gorszy, niedoceniony.
Dużo kompleksów, mało mamony. Chłopczak ze wsi musiał wyjechać. Paradoksalnie, by zebrać plony.
To, co dla mnie ważne, to dla ciebie bzdury. Bo nagle te życie doceniam.
Nad głową wisiały mi czarne chmury. Tak jak pod sufitem kolega.
Zaopiekuję się tobą, bo wyleczyłem się sam. Już przyjacielu ci nie mam nic za złe, choć moje prośby trafiały do spam.
Jestem wrażliwy. Chyba za bardzo. Albo to moja zaleta.
Wszystko, co cenne nie przychodzi łatwo. Czasami trzeba po prostu poczekać.
Przyjechałem tu znikąd, ubrany w bojęźń i wiarę. Ja chciałem tylko być wysłuchany. Jak mój nowy kawałek.
Hope, hope, hope. My city needed hope.
For all those days we fell apart.
Hope, hope, hope. My city.
I can't lie. It's all that matters.
Traducere în română
El spune că condițiile sunt acolo. . . E greu să-i spui condiții de viață.
Pentru că colibele au fost arse, au fost niște găuri.
În mod normal, este o gaură în acoperiș, poți vedea cerul, totul, nu? O sută de zloți acolo.
Și omule, nu știu ce să fac cu el pentru că sunt căutat. Sunt un mesager.
Oriunde merg la magazin, ei sună poliția. Am trăit în această capcană, vă spun.
Era mâncare, baie. Cred că Playa avea patru console. Desenează din viață.
Ei bine, se prăbușește peste capul tău. Cerul poate avea chiar un vârf.
Mai ales când ai lângă tine o persoană pentru care un cuvânt nu valorează nimic.
Cunosc mulți oameni ale căror talente au fost mai mari decât visele lor.
Ei nu au vrut să se amăgească că îi așteaptă ceva mai mult în viață decât restul generației lor.
O știu, o știu pentru că am locuit acolo și probabil că tot aș face-o dacă nu ar fi sora și fratele meu.
De aceea vreau să vă arăt lumea așa cum făceau atunci.
Și voi face burse în fiecare școală, astfel încât să aveți un început mai ușor, așa că luptați pentru voi.
Știu cum e să nu ai ce mânca. Știu cum e când zilele trec în fiecare zi.
Știu cum e când nimeni nu te ascultă. Știu cum e când lumea se prăbușește.
Am trăit toate cele mai rele lucruri din viață. Știu când este cea mai bună zi a prietenului.
-Te iau de acolo. Vino. -Sperare, speranta, speranta. Orașul meu avea nevoie de speranță.
În toate acele zile ne-am destrămat. Speranță, speranță, speranță. Orașul meu.
Nu pot să mint. Este tot ce contează. Speranță, speranță, speranță.
Orașul meu avea nevoie de speranță. În toate acele zile ne-am destrămat. Speranță, speranță, speranță.
Orașul meu.
-Nu pot sa mint. Este tot ce contează. -Începutul meu nu a fost ușor.
Astăzi mă simt calm fără prometazină. Am fost modelat de traumă.
Mă modelez încet ca plastilina. M-am simțit inferior, neapreciat.
Multe complexe, bani puțini. Băiatul din sat a trebuit să plece. Paradoxal, pentru a culege recolta.
Ceea ce este important pentru mine este o prostie pentru tine. Pentru că deodată apreciez această viață.
Nori negri atârnau deasupra capului meu. Exact ca pe tavan, prietene.
Voi avea grijă de tine pentru că m-am vindecat. Prietene, nu te mai acuz, deși cererile mele au ajuns în spam.
Sunt sensibil. Probabil prea mult. Sau asta e avantajul meu.
Tot ceea ce este valoros nu vine ușor. Uneori trebuie doar să aștepți.
Am venit aici de nicăieri, îmbrăcat în frică și credință. Am vrut doar să fiu auzit. Ca noua mea melodie.
Speranță, speranță, speranță. Orașul meu avea nevoie de speranță.
În toate acele zile ne-am destrămat.
Speranță, speranță, speranță. Orașul meu.
Nu pot să mint. Este tot ce contează.