Mai multe piese de la Latrelle
Mai multe piese de la Fritu
Mai multe piese de la Nerissima Serpe
Descriere
Interpret asociat: Latrelle, Fritu feat. Nerissima Serpe
Interpret asociat: Latrelle
Interpret asociat, Producator: Fritu
Interpret asociat: Nerissima Serpe
Compozitor: Federico Masia
Liric: Umberto Rattini
Text: Matteo Di Falco
Compozitor: Antonio Sassone
Versuri și traducere
Original
Lascia fiuto ma sciò. Vieni con me a vivere con il cuore alla gola come l'acqua.
Vieni ad insegnarmi un'altra volta un respiro come si fa.
E non basta la luce come l'aria perché siamo nebbia.
E non basta fumare come fosse aria.
E non basta gridare se ogni cazzo di parola vola.
Se a volte siamo nebbia, a volte siamo neve, a volte siamo pioggia che fulmina la corrente.
E siamo un po' smarriti nei pensieri, malinconici per sempre come gli orfani a dicembre.
Gli organi mi fanno male, sarà che mi scasso troppo, sarà che sento una scimitarra nello stomaco e vedo sangue a flussi come un film di Quentin Tarantino.
E questa città sporca forse gli son iguale.
Cercando l'assassino mi sono imbattuto in lei.
Occhi nero petrolio che sembrano quasi neri, sono bottoni giganti, taglienti, pianti costanti, che se le tocco il viso rischio di tagliarmi le mani.
Ora sono solo in strada, mi ripeto calma, ma niente mi passa, niente mi rilassa, ogni parola vola, niente che rimanga dentro il mio quadro dove fumare non mi basta.
Ora fumare non basta, urlare non ci basta, insieme facciam chiasso a casa come in strada.
Sono ancora in piazza, in giro da me si sa, e anche quando si fa notte resto sopra quella panca. Vuoi restare con me? Fumiamo ganja.
Vieni con me a vivere di pancia. Vieni e guardiamo la vita in faccia.
Vieni con me a vivere con il cuore alla gola come l'acqua.
Vieni ad insegnarmi un'altra volta un respiro come si fa.
E non basta la luce come l'aria perché siamo nebbia.
E non basta fumare come fosse aria.
E non basta gridare se ogni cazzo di parola vola. Un respiro come si fa.
Perché siamo nebbia.
Traducere în română
Lasă-ți nasul, dar împinge. Vino cu mine să trăiești cu inima la gât ca apa.
Vino, învață-mă să respir încă o dată.
Și lumina ca aerul nu este suficientă pentru că suntem ceață.
Și nu este suficient să fumezi ca aerul.
Și nu este suficient să strigi dacă fiecare cuvânt zboară.
Dacă uneori suntem ceață, alteori suntem zăpadă, alteori suntem ploaie care lovește curentul.
Și suntem puțin rătăciți în gânduri, veșnic melancolici ca orfanii în decembrie.
Mă dor organele, poate pentru că mă rup prea mult, poate pentru că simt un scimitar în stomac și văd sânge în șuvoare ca un film de Quentin Tarantino.
Și acest oraș murdar poate sunt la fel ca el.
În timp ce îl căutam pe ucigaș, am dat peste ea.
Ochi negri petrol care par aproape negri, sunt nasturi giganți, ascuțiți, plâns neîncetat, că dacă îi ating fața risc să-mi tai mâinile.
Acum sunt singur pe stradă, îmi repet calm, dar nimic nu trece pe lângă mine, nimic nu mă relaxează, fiecare cuvânt zboară, nimic care să rămână în cadrul meu unde fumatul nu-mi este suficient.
Acum fumatul nu este de ajuns, strigătul nu este suficient pentru noi, împreună să facem gălăgie acasă și pe stradă.
Încă sunt în piață, pe aici știi, și chiar și când se întunecă stau pe banca aceea. Vrei să stai cu mine? Fumam ganja.
Vino cu mine să trăiești pe burta ta. Vino și hai să privim viața în față.
Vino cu mine să trăiești cu inima la gât ca apa.
Vino, învață-mă să respir încă o dată.
Și lumina ca aerul nu este suficientă pentru că suntem ceață.
Și nu este suficient să fumezi ca aerul.
Și nu este suficient să strigi dacă fiecare cuvânt zboară. O respirație cum să o faci.
Pentru că suntem ceață.