Descriere
Inginer de masterat: Dario Riboli
Producator: Niagara
Compozitor: Gabriele Fossataro
Compozitor, textier: Pietro Bianchi
Compozitor: Paolo Casali
Versuri și traducere
Original
Siediti, raccontami, dimmi cosa ti è successo, che ti ha fatto questo mondo e accendimi come i vizi tuoi, dentro un brivido d'inverno, nella noia di un momento.
Io e te a rubare le stelle, a scassinare la notte che scende.
Se ci prendono non dire niente, capirai.
Che a Parigi piove sopra le case, allora non importa, sono abituato.
Sì, lo so che è inutile, è inutile, se non sei davanti a me, davanti a me.
Aspettami a Parigi, non importa dove. Ti lascio il cielo bianco, scegli tu il colore.
Sì, lo so che è inutile, è inutile. Ora piove su di me, su di me.
Ho le emozioni in bilico, i sentimenti in circolo.
Dimmi cosa pensi, anzi no, non dirmelo.
Tanto lo capisco da che faccia fai quando sei distratta, quando ti annoi. Ricordi?
Era settembre o giù di lì, la vita allora sembrava un film, un film a colori, la primavera dei fiori.
Io e te a rubare le stelle, a scassinare la notte che scende.
Se ci prendono non dire niente, capirai.
Io e te, i nostri no sulla pelle, gli occhi accesi, le luci spente.
E tu credimi, credimi sempre, capirai.
Che a Parigi piove sopra le case, allora non importa, sono abituato.
Sì, lo so che è inutile, è inutile, se non sei davanti a me, davanti a me.
Aspettami a Parigi, non importa dove. Ti lascio il cielo bianco, scegli tu il colore.
Sì, lo so che è inutile, è inutile. Ora piove su di me, su di me.
Traducere în română
Stai jos, spune-mi, povestește-mi ce ți s-a întâmplat, ce te-a făcut lumea asta și întorc-mă ca viciile tale, într-un răcoare de iarnă, în plictiseala unei clipe.
Tu și cu mine furăm stelele, intrând în noaptea care cădea.
Dacă ne prind, nu spune nimic, vei înțelege.
Că la Paris plouă pe case, atunci nu contează, m-am obișnuit.
Da, știu că e inutil, e inutil, dacă nu ești în fața mea, în fața mea.
Așteaptă-mă la Paris, indiferent unde. Îți las cerul alb, tu alegi culoarea.
Da, știu că este inutil, este inutil. Acum plouă pe mine, pe mine.
Am emoții în balanță, sentimente care circulă.
Spune-mi ce crezi, de fapt nu, nu-mi spune.
Îmi dau seama după felul în care arăți când ești distras, când te plictisești. Amintiri?
Era septembrie și ceva, viața părea atunci ca un film, un film color, primăvara florilor.
Tu și cu mine furăm stelele, intrând în noaptea care cădea.
Dacă ne prind, nu spune nimic, vei înțelege.
Tu și cu mine, nu-i pe pielea noastră, cu ochii ațintiți, luminile stinse.
Și crede-mă, crede-mă mereu, vei înțelege.
Că la Paris plouă pe case, atunci nu contează, m-am obișnuit.
Da, știu că e inutil, e inutil, dacă nu ești în fața mea, în fața mea.
Așteaptă-mă la Paris, indiferent unde. Îți las cerul alb, tu alegi culoarea.
Da, știu că este inutil, este inutil. Acum plouă pe mine, pe mine.