Mai multe piese de la VEROSIMILE
Descriere
Producator: Dario Pruneddu
Compozitor: Dario Pruneddu
Versoare: Veronica Postacchini
Versuri și traducere
Original
Ingoio cibo come fosse monetine.
Vorrei stendermi in cortile, decompormi come tetrapak.
Un viaggio in Tibet che mi serve per sbollire, per ricompormi in dei pezzi con un minimo d'estetica. Parli di me, ma cosa ne sai tu?
Paralizzata per ore nell'armadio. Parli di me, giuro non ne posso più.
Lava la bocca con un litro di alcool. Non sei mio amico, non mi conosci proprio, no.
Mi fido troppo, ma se mi buchi poi esplodo. Oh.
Quando mi hai stretto a letto sembravi sincero e io ci ho creduto sul serio. Ingoio cibo come fosse monetine.
Vorrei stendermi in cortile, decompormi come tetrapak.
Un viaggio in Tibet che mi serve per sbollire, per ricompormi in dei pezzi con un minimo d'estetica.
Moscerini sulla pelle mi preparano a morire. Odio frutta fatta a fette, darei tutto per fuggire.
Vivere una vita lenta in qualche posto che mi prenda, il più remoto, il più improbabile, basta che mi tenga sveglia.
Ma che lascio sulla terra fresca ebbrezza di non sapere se il corpo che ho ancora ancorato addosso mi sta bene oppure no.
Se mi guardi e se ti piaccio, anche se poi non si conforma al tuo solito ideale di ragazza. Non sei mio amico, non mi conosci proprio, no.
Mi fido troppo ma se mi buchi poi esplodo. Oh.
Quando mi hai stretto a letto sembravi sincero e io ci ho creduto sul serio. Ingoio cibo come fosse monetine.
Vorrei stendermi in cortile, decompormi come tetrapak.
Un viaggio in Tibet che mi serve per sbollire, per ricompormi in dei pezzi con un minimo d'estetica.
Emozioni indigeribili, troppo sensibili, vorrei sopprimerle.
Non so mai vestirle, ma tanto ci devo vivere.
Non sarò come loro mai, ma per mimetizzarmi venderei tutti i miei veri lauree in loro. Ingoio cibo come fosse monetine.
Vorrei stendermi in cortile, decompormi come tetrapak.
Un viaggio in Tibet che mi serve per sbollire, per ricompormi in dei pezzi con un minimo d'estetica.
Traducere în română
Înghit mâncarea ca niște bănuți.
Mi-ar plăcea să mă întind în curte, să mă descompun ca tetrapak.
O călătorie în Tibet de care am nevoie să mă răcoresc, să mă recompun în bucăți cu un minim de estetică. Vorbești despre mine, dar ce știi?
Paralizat ore întregi în dulap. Vorbești despre mine, jur că nu mai suport.
Spălați-vă gura cu un litru de alcool. Nu ești prietenul meu, nu mă cunoști deloc, nu.
Am prea multă încredere, dar dacă mă străpungi, voi exploda. Oh.
Când m-ai ținut în pat păreai sincer și chiar am crezut asta. Înghit mâncarea ca niște bănuți.
Mi-ar plăcea să mă întind în curte, să mă descompun ca tetrapak.
O călătorie în Tibet de care am nevoie să mă răcoresc, să mă recompun în bucăți cu un minim de estetică.
Mijlocii de pe piele mă pregătesc să mor. Urăsc fructele feliate, aș da orice să scap.
Trăind o viață lentă undeva, care mă duce, cel mai îndepărtat, cel mai puțin probabil, doar mă ține treaz.
Dar las pe pământul proaspăt fiorul de a nu ști dacă mi se potrivește sau nu trupul pe care mi l-am ancorat.
Dacă te uiți la mine și dacă mă placi, chiar dacă nu se conformează idealului tău obișnuit de fată. Nu ești prietenul meu, nu mă cunoști deloc, nu.
Am prea multă încredere, dar dacă mă străpungi atunci explodez. Oh.
Când m-ai ținut în pat păreai sincer și chiar am crezut asta. Înghit mâncarea ca niște bănuți.
Mi-ar plăcea să mă întind în curte, să mă descompun ca tetrapak.
O călătorie în Tibet de care am nevoie să mă răcoresc, să mă recompun în bucăți cu un minim de estetică.
Emoții nedigerabile, prea sensibile, aș vrea să le suprim.
Nu știu niciodată să-i îmbrac, dar oricum trebuie să trăiesc cu ei.
Nu voi fi niciodată ca ei, dar pentru a mă amesteca în ele aș vinde toate diplomele mele reale. Înghit mâncarea ca niște bănuți.
Mi-ar plăcea să mă întind în curte, să mă descompun ca tetrapak.
O călătorie în Tibet de care am nevoie să mă răcoresc, să mă recompun în bucăți cu un minim de estetică.