Mai multe piese de la SaintPaul
Descriere
Vocal: Saint Paul
Producator: VTR
Compozitor Versitor, Compozitor: Alessio Mariani
Versuri și traducere
Original
Se mi incollo al tuo lucida labbra poco prima che la luna cada, poco prima di dirmi che è tardi, domani parti e vuoi sentirmi cantare.
Se da qui dovessero esiliarci manderei i miei saluti a casa, l'ultimo respiro da esalare se il mio salario non regge le vacanze, ma io ti chiederei di restare.
Un amore non è restaurabile, non ha bisogno di ragioni valide o di confini che ci distanziano.
Non si fa pigiando un tasto, ma neanche premeditandolo.
È fatto di circostanza o buone speranze da incanalarci.
A volte mi fermo lì, a piedi scalzi sulla riva, poco prima del delirio, poco prima che lei mandi a dire: "L'amore resta amico mio, mizzi, sulla spiaggia dei miei incubi, proprio dove mi assomigli, è proprio lì che non so gestirti".
Ogni volta che mi torni in testa come i mostri per le paranoie, eh, eh, non ti posso dare corda finché regge il gioco, finché non passa la notte.
Ogni volta che mi torni in testa come i mostri per le paranoie, eh, eh, non ti posso dare corda finché regge il gioco, finché non passa la notte.
Più frughi, più si alza la posta. Affoghi al prossimo gin tonic.
Se questo diventasse oro volerei altrove come un vagabondo.
Ho un ricordo di te che corri e le guance rosse lampone.
Onda sbatte sugli scogli, il tuo fiato sul collo, ritardi, colloqui, ma a volte mi fermo lì, a piedi scalzi sulla riva, poco prima del delirio, poco prima che lei mandi a dire: "L'amore resta amico mio, mizzi, sulla spiaggia dei miei incubi, proprio dove mi assomigli, è proprio lì che non so gestirti".
Ogni volta che mi torni in testa come i mostri per le paranoie, eh, eh, non ti posso dare corda finché regge il gioco, finché non passa la notte.
Ogni volta che mi torni in testa come i mostri per le paranoie, eh, eh, non ti posso dare corda finché regge il gioco, finché non passa la notte.
Traducere în română
Dacă mă lipesc de luciul tău de buze chiar înainte să cadă luna, chiar înainte să-mi spui că e târziu, pleci mâine și vrei să mă auzi cântând.
Dacă ar fi să ne exileze de aici, mi-aș trimite salutările acasă, ultima suflare de luat dacă salariul meu nu poate susține vacanța, dar v-aș ruga să rămâneți.
O iubire nu poate fi restabilită, nu are nevoie de motive întemeiate sau granițe care ne îndepărtează.
Nu se face prin apăsarea unui buton, dar nici prin premeditare.
Este făcut din circumstanțe sau speranțe bune pentru a fi canalizat în noi.
Uneori mă opresc acolo, desculț pe țărm, chiar înainte de delir, chiar înainte ca ea să trimită vorba: „Dragostea îmi rămâne prietenă, mizzi, pe plaja coșmarurilor mele, chiar acolo unde semeni cu mine, acolo nu mă descurc”.
De fiecare dată când revii în capul meu ca niște monștri din cauza paranoiei, eh, eh, nu-ți pot da nicio frânghie atâta timp cât ține jocul, până trece noaptea.
De fiecare dată când revii în capul meu ca niște monștri din cauza paranoiei, eh, eh, nu-ți pot da nicio frânghie atâta timp cât ține jocul, până trece noaptea.
Cu cât sapi mai mult, cu atât miza devine mai mare. Te îneci în următorul gin tonic.
Dacă aceasta ar deveni aur, aș zbura în altă parte ca un vagabond.
Am o amintire despre tine alergând și obraji roșii de zmeură.
Valul lovește stâncile, respirația ta pe gâtul meu, întârzieri, conversații, dar uneori mă opresc acolo, desculț pe țărm, chiar înainte de delir, chiar înainte ca ea să trimită vorba: „Dragostea rămâne prietena mea, mizzi, pe plaja coșmarurilor mele, chiar acolo unde arăți ca mine, acolo nu mă pot descurca”.
De fiecare dată când revii în capul meu ca niște monștri din cauza paranoiei, eh, eh, nu-ți pot da nicio frânghie atâta timp cât ține jocul, până trece noaptea.
De fiecare dată când revii în capul meu ca niște monștri din cauza paranoiei, eh, eh, nu-ți pot da nicio frânghie atâta timp cât ține jocul, până trece noaptea.