Mai multe piese de la Seamoon
Descriere
Compozitor Versitor: Catalina Mendez
Compozitor Versitor: Luna Mar Vargas
Producator studio: ekki
Versuri și traducere
Original
Aún recuerdo cómo me sentí ese día, rotita en pedazos, de mujer, de niña.
Aún se siente dentro un dolor reciente, como el primer amor que se rompe y miente.
¿Y si le hiciera caso a este miedo que tengo?
Miedo que da, miedo que da amarte. Miedo que da, miedo que da amarme.
Que me gusta vestirme de gris, aunque existan colores.
Calor de tarde de verano en mi guitarra, bajo ese árbol de hojas que bailaban y todo hacía sentido, y yo que te pensaba, se -detenía el mundo, nada de eso importaba.
-Y es que esa venda en los ojos que cayó, me hizo ver paisajes mejores.
Todo el amor que ya sentí se convirtió en canciones.
Todo el amor que un día fui se convirtió en montones.
Subite lentamente, flor creciente, que va a navegar -corrientes, flor valiente.
-Todo el amor que ya sentí se convirtió en canciones. Todo el amor que un día fui se convirtió en montones.
Soy lunita creciente, qué bien se siente, mmm, vengo de un sol naciente a un sol -presente.
-Sol de primavera, las flores del alba, un cielo que llora, mi cielito en calma.
Me crujió del pecho el rumor de la escarcha, un tan largo invierno -que me congelaba.
-Y miré tan alto donde se juntaba todos los anhelos que mi voz rezaba.
Y en el infinito donde yo llegaba, corazón despierto cuando imaginaba.
Lo que prometí no sirve de nada, solo me tengo a mí y lo -que callaba. -Lo que he dejado ir, pero me faltaba.
La -niña en mi jardín pide ser amada.
-Todo el amor que ya sentí se convirtió en canciones. Todo el amor que un día fui se convirtió en montones.
Subite lentamente, flor creciente, que va a navegar corrientes, flor -valiente.
-Todo el amor que ya sentí se convirtió en canciones. Todo el amor que un día fui se convirtió en montones.
Soy lunita creciente, qué bien se siente, mmm, vengo de un sol naciente a un sol presente.
Traducere în română
Îmi amintesc încă ce m-am simțit în ziua aceea, ruptă în bucăți, ca femeie, ca fată.
O durere recentă se simte încă în interior, ca prima dragoste care se rupe și minte.
Dacă aș asculta această frică pe care o am?
E înfricoșător, e înfricoșător să te iubesc. E înfricoșător, e înfricoșător să mă iubești.
Că îmi place să mă îmbrac în gri, deși sunt culori.
Căldura după-amiezii de vară pe chitara mea, sub acel copac de frunze care dansa și totul avea sens, și mă gândeam la tine, lumea s-a oprit, nimic din toate astea nu conta.
-Și legarea aia care a căzut m-a făcut să văd peisaje mai bune.
Toată dragostea pe care o simțeam deja au devenit cântece.
Toată dragostea pe care o aveam cândva a devenit grămezi.
Urcă încet, floare în creștere, care va naviga - curenți, floare curajoasă.
-Toată dragostea pe care o simțeam deja au devenit cântece. Toată dragostea pe care o aveam cândva a devenit grămezi.
Sunt o semiluna, ce bine se simte, mmm, vin de la un soare care rasare la un soare prezent.
-Soarele de primăvară, florile zorilor, un cer care plânge, cerul meu e liniştit.
Zgomotul gerului mi-a trosnit în piept, o iarnă atât de lungă care m-a înghețat.
-Și m-am uitat atât de sus, unde s-au adunat toate dorințele la care se ruga vocea mea.
Și în infinitul în care am ajuns, inima trează când mi-am imaginat.
Ceea ce am promis nu folosește la nimic, mă am doar pe mine și despre ceea ce am tăcut. -Ce am lăsat, dar îmi lipsea.
Fata din grădina mea cere să fie iubită.
-Toată dragostea pe care o simțeam deja au devenit cântece. Toată dragostea pe care o aveam cândva a devenit grămezi.
Ridică încet, floare în creștere, care va naviga curenții, curajoasă floare.
-Toată dragostea pe care o simțeam deja au devenit cântece. Toată dragostea pe care o aveam cândva a devenit grămezi.
Sunt o semiluna, ce bine se simte, mmm, vin de la un soare care rasare la un soare prezent.